Banca Marmorosch Blank

Banca Marmorosch Blank

Palatul Băncii Marmorosch Blank din Bucureşti
Fondată	1848
Desfiinţată	1948
Sediu	Bucureşti
Acţionari majoritari	Iacob Marmorosch Mauriciu Blank

Banca Marmorosch, Blank & Co este o bancă istorică românească înfiinţată în 1848 de către Iacob Marmorosch. Acesta s-a asociat cu Mauriciu Blank la 1 ianuarie 1864 şi au pus bazele noii bănci , cu numele consacrat. A avut sediul în Palatul Băncii Marmorosch Blank din Bucureşti. Este cunoscută pentru importanţa pe care a avut-o la începutul anilor 1920, pentru implicarea în politica românească, dar şi pentru răsunătorul ei faliment din 1931. A fost desfiinţată în 1948.

Istoric

Banca Marmorosch este una din cele mai vechi bănci din România. Ea a fost fondată iniţial sub formă de casă de bancă, la 1848, în contextul renaşterii politice şi naţionale a ţării. Sediul ei era într-o căsuţă din unul din cele mai vechi cartiere ale Bucureştiului. Fondatorul ei a fost Iacob Marmorosch. El s-a asociat mai târziu cu bancherul Loebel, iar în 1864 s-a asociat cu Mauriciu Blank.

În 1905 a fost transformată în societate pe acţiuni, cu un capital social de 8.000.000 de lei. Ulterior capitalul a fost sporit până la 125.000.000 de lei. Banca avea relaţii de afaceri cu puternice grupări bancare germane, austriece, franceze şi americane, fiind folosită de către acestea drept canal prinicpal pentru pătrunderea capitalurilor occidentale în economia României.

Acţiune emisă de Banca Marmorosch Blank în 1919

În anii 1920, Banca Marmorosch Blank era cea mai puternică bancă comercială din România. În anul 1923, banca avea 25 de sucursale în Regat şi patru în străinătate (Paris, Istanbul, Viena şi New York). Totodată banca controla circa 115 firme prin intermediul cărora era puternic legată de marile companii din fosta tabără a Aliaţilor din Primul Război Mondial (Marea Britanie, SUA, Franta) dar menţinea în paralel şi legături mai vechi pe care le avea cu bănci din tabăra opusă, precum Pester Ungarische Kommerzial Bank şi Darmstdater Bank.

Ca urmare a crizei economiei mondiale din 1930, Banca Marmorosch Blank a intrat în incapacitate de plată şi nu a mai putut face faţă cererilor de restituire a depozitelor, intrând în stare de faliment. Banca Naţională a României a intervenit puternic pentru a salva bănca, preluându-i debite insolubile şi acordându-i credite preferenţiale. Ulterior Banca Marmorosch a obţinut concesiunea desfacerii tutunului şi sării, până atunci monopol exclusiv al Statului. Firma Discom, cea care a preluat, în numele băncii, monopolul statului în domeniul tutunului şi ţigărilor, s-a angajat să achite creditul acordat de către BNR într-un termen de 14 ani. B.M.B a reuşit astfel să se menţină până în 1948 (anul împlinirii a 100 de ani de la înfiinţare), când a fost naţionalizată.

Bibliografie

• D.E.R. 1962, volumul I, p.291
• O. N. Greceanu. Bucureştii. Bucureşti: Tipografia Cartea medicală, 1929