Berecuţa: Diferență între versiuni

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
(+foto)
Linia 24: Linia 24:
  
 
==Istorie==
 
==Istorie==
În apropierea satului se găsesc urmele şanţului roman. Satul apare menţionat documentar în [[1458]], sub numele de ''Berek''. În acea perioadă aparţinea judeţului Caraş. Într-un defter otoman din [[1554]], este consemnat cu 8 case.  
+
În apropierea satului se găsesc urmele unui şanţ din perioada romană. Satul apare menţionat documentar în [[1458]], sub numele de ''Berek''. În acea perioadă aparţinea judeţului Caraş. Într-un defter otoman din [[1554]], este consemnat cu 8 case.  
  
 
În conscripţia de la [[1717]], după cucerirea Banatului de către austrieci, localitatea apare menţionată cu numele de ''Berekuza'', având 28 de case şi făcând parte din districtul Ciacovei. În mai [[1724]] se aşează aici primele familii de colonişti. Pe harta [[contele Mercy|contelui Mercy]] de la 1723-1725 apare cu numele ''Bereckuza'', aparţinând de districtul Vârşeţ.  
 
În conscripţia de la [[1717]], după cucerirea Banatului de către austrieci, localitatea apare menţionată cu numele de ''Berekuza'', având 28 de case şi făcând parte din districtul Ciacovei. În mai [[1724]] se aşează aici primele familii de colonişti. Pe harta [[contele Mercy|contelui Mercy]] de la 1723-1725 apare cu numele ''Bereckuza'', aparţinând de districtul Vârşeţ.  
  
 
La conscripţia din [[1743]] este amintit ca un sat populat cu români, denumit ''Perokusa''. Populaţia a fost grav decimată de epidemia de holeră din [[1873]].
 
La conscripţia din [[1743]] este amintit ca un sat populat cu români, denumit ''Perokusa''. Populaţia a fost grav decimată de epidemia de holeră din [[1873]].
 +
 +
Pe la sfârșitul secolului XIX s-au stabilit aici mai multe familii din Comloșu Mare, Ghilad, cum ar fi familiile Despi, Murgea, Ghilezan sau Roșu.
  
 
==Populaţia==
 
==Populaţia==
Linia 61: Linia 63:
 
*Lotreanu, Ioan, ''Monografia Banatului'', Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
 
*Lotreanu, Ioan, ''Monografia Banatului'', Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
 
*Munteanu, Ioan, ''Banatul istoric. vol 2. Ocupaţii. Economia'', Editura Excelsior Art, Timişoara 2007, ISBN 978-973-592-191-0, p.21
 
*Munteanu, Ioan, ''Banatul istoric. vol 2. Ocupaţii. Economia'', Editura Excelsior Art, Timişoara 2007, ISBN 978-973-592-191-0, p.21
 +
*Tomescu Matau, P. (coord), ''Monografia comunei Gătaia şi a satelor aparţinătoare'', 1972
 
*Varga, E., ''Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002'', [http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/tmetn02.pdf]
 
*Varga, E., ''Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002'', [http://www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002/tmetn02.pdf]
  
 
[[Categorie:Sate în judeţul Timiş]]
 
[[Categorie:Sate în judeţul Timiş]]

Versiunea de la data 5 august 2016 12:02

Satul
Berecuţa

Comuna Birda
Judeţul Timiş (TM)

Stema judetului Timis.png
Berecuta.JPG
Atestare 1458
Populaţie 206 locuitori
Cod poştal 307186

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Berecuţa este un sat în judeţul Timiş, comuna Birda. Are 206 locuitori (2002).

Localizare

Se situează în sudul judeţului Timiş, la 7 km sud-vest de oraşul Gătaia, pe malul stâng al râului Bârzava. Faţă de municipiul Timişoara se află la circa 40 km sud, pe un drum comunal care porneşte de la Birda şi drumul naţional 58B Timişoara-Reşiţa, apoi din Mânăstire la stânga, circa 1 km.

Istorie

În apropierea satului se găsesc urmele unui şanţ din perioada romană. Satul apare menţionat documentar în 1458, sub numele de Berek. În acea perioadă aparţinea judeţului Caraş. Într-un defter otoman din 1554, este consemnat cu 8 case.

În conscripţia de la 1717, după cucerirea Banatului de către austrieci, localitatea apare menţionată cu numele de Berekuza, având 28 de case şi făcând parte din districtul Ciacovei. În mai 1724 se aşează aici primele familii de colonişti. Pe harta contelui Mercy de la 1723-1725 apare cu numele Bereckuza, aparţinând de districtul Vârşeţ.

La conscripţia din 1743 este amintit ca un sat populat cu români, denumit Perokusa. Populaţia a fost grav decimată de epidemia de holeră din 1873.

Pe la sfârșitul secolului XIX s-au stabilit aici mai multe familii din Comloșu Mare, Ghilad, cum ar fi familiile Despi, Murgea, Ghilezan sau Roșu.

Populaţia

Satul a fost din totdeauna de mici dimensiuni. De când au fost făcute primele recensăminte moderne, a fost înregistrat ca având locuitori români şi doar foarte puţini locuitori de alte etnii. La recensământul din 2002 avea 206 locuitori, în uşoară creştere faţă de recensământul din 1992. De-a lungul timpului populaţia a evoluat după cum urmează:

Recensământul Structura etnică
Anul Populaţia Români Alte etnii
1880 187 177 9
1900 299 290 9
1930 347 339 8
1966 237 236 1
1977 216 213 3
1992 204 176 28
2002 206 204 2

Bibliografie

  • Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
  • Munteanu, Ioan, Banatul istoric. vol 2. Ocupaţii. Economia, Editura Excelsior Art, Timişoara 2007, ISBN 978-973-592-191-0, p.21
  • Tomescu Matau, P. (coord), Monografia comunei Gătaia şi a satelor aparţinătoare, 1972
  • Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]