Ştefan Zeletin
de la Enciclopedia României
| Ştefan Zeletin | ||
 | ||
| Ştefan Zeletin în anii elaborării operei sale fundamentale | ||
| Naţionalitate | român | |
| Născut | 19 iunie 1882, Burdusaci, judeţul Bacău | |
| Decedat | 20 iulie 1934, Bucureşti | |
| Ocupaţie | filosof, economist, sociolog | |
Ştefan Zeletin (pseudonim al lui Ştefan Motăş, n. 19 iunie 1882, Burdusaci, judeţul Bacău - d. 20 iulie 1934, Bucureşti), filosof, economist şi sociolog. Este unul dintre cele mai cunoscute nume ale liberalismului teoretic românesc interbelic. Zeletin ne demonstrează că singura cale pentru modernizarea României o reprezintă capitalismul. Însă, un capitalism autentic nu se poate construi decât de o burghezie naţională în strânsă legătură cu burghezia europeană. Pentru aceasta este nevoie de un partid liberal puternic şi de o doctrină care să inspire o guvernare luminată.
Cuprins
Biografie
Pseudonimul său vine de la pârâul Zeletin care traversează satul său natal. S-a născut într-o familie numeroasă de ţărani răzeşi înstăriţi. A fost licenţiat al Facultăţii de Filosofie şi Filologie clasică din Iaşi, iar în 1914 şi-a luat doctoratul cu magna cum laude la Universitatea din Berlin. După terminarea studiilor, Zeletin a fost profesor la Universitatea din Iaşi.
În lucrarea sa „Burghezia română, originea şi rolul ei istoric” (1925) a luat atitudine, de pe poziţiile burgheziei, împotriva punctelor de vedere agrariene, tradiţionaliste, demonstrând necesitatea obiectivă a evoluţiei României spre civilizaţia industrială. Zeletin a întreprins o investigaţie cuprinzătoare a cauzelor care au determinat dezvoltarea României moderne. El a legat acest proces de introducerea capitalismului de tip occidental în Principatele Române şi a considerat revoluţia de la 1848 şi Constituţia din 1866 drept repere care i-au asigurat supravieţuirea. Ştefan Zeletin afirma: „Viitorul nostru este legat de această chestiune vitală pentru noi: ne trebuie o mare industrie”. De asemenea, teoreticianul considera că România întrunea condiţiile necesare industrializării: resurse de materii prime, specialişti, capital, forţă de muncă, piaţă internă.
Între doctrinarii politici români, Ştefan Zeletin este cunoscut ca principalul doctrinar liberal. Opera sa fundamentală, „Neoliberalismul” este un îndrumar teoretic şi practic pentru orice guvernare liberală. De asemenea, acestă operă a pus bazele unui nou curent politico-economic în România interbelică. Alături de Vintilă I. C. Brătianu, a pus bazele doctrinei economice a Partidului Naţional Liberal în perioada interbelică, doctrină ce avea în centrul său concepţia brătienistă „prin noi înşine”, ca singură cale de progres a României. Totodată, teoreticienii neoliberali au subliniat legătura directă dintre industrializare şi modernizarea generală a ţării şi dintre industrializare şi consolidarea independenţei naţionale. Zeletin îşi caracterizează doctrina astfel: „Am numit această doctrină neoliberalism, căci politica intervenţionistă este tocmai ceea ce caracterizează în timpul de faţă liberalismul nou, neoliberalismul, burgheziei europene în opunere cu vechiul liberalism clasic. ... noul liberalism intervine energic, spre a împăca conflicte, a armoniza interese, a alina suferinţe - scurt, spre a organiza. Organizarea este flamura sub care militează liberalismul nou al zilelor noastre.” Neoliberalismul şi concepţia „prin noi înşine” au stat la baza guvernărilor liberale din cele două decenii interbelice.
Zeletin a susţinut un punct de vedere determinist în sociologie, într-o perioadă în care teoria idealist-eclectică a factorilor predomina în literatura sociologică românească, şi a recunoscut, în opoziţie cu concepţiile conservatoare, faptul că organismele suprastructurale burgheze sunt produsul necesar al transformărilor social-economice. Zeletin a afirmat permanent rolul permanent progresist al burgheziei, a justificat procesul de spoliere a maselor ţărăneşti ca izvor necesar al acumulării capitaliste. A condamnat socialismul, susţinând capacitatea de perfecţionare a capitalismului şi posibilitatea transformării lui pe baze neoliberale („Neoliberalismul”, 1927). Ştefan Zeletin afirma: „Soarta ţării se identifică cu soarta burgheziei naţionale...problemele care se ridică României în faza ei de actuală dezvoltare sunt de natură revoluţionară burgheză, nu revoluţionară proletară.”
În studiile sale de filosofie, Zeletin a dezvoltat opinii idealiste, spiritualiste („Evanghelia naturii”, vol I, 1915; „Gânduri despre lume şi viaţă”, 1928).
La moartea sa, Ion Petrovici scria: „Un om deosebit şi eminent , despre care astăzi s-a vorbit cu mult mai puţin decât o să se vorbească mâine.” Nu avea să fie chiar aşa căci au urmat ani de tăcere până la centenarul naşterii sale, marcat printr-o serie de articole apărute în revistele de cultură şi abia după 1990 i-au fost editate principalele lucrări.”
Opera
- Evanghelia naturii, 1914
- Din ţara măgarilor. Însemnări, 1916
- Scurtă expunere a filosofiei sceptice, 1923
- Burghezia română. Originea şi rolul ei istoric, 1925
- Neoliberalismul. Studii asupra istoriei şi politicii burgheziei române, 1927
- Nirvana, gânduri despre lume şi viaţă, 1928
Vedeţi şi
Bibliografie
- Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
Bibliografie recomandată
- Bădiceanu, Valeriu D. - Ştefan Zeletin - doctrinar al burgheziei româneşti, Bucureşti, 1942
- Mureşan, Dumitru - Concepţia economică a lui Ştefan Zeletin, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1975