Aca de Barbu
de la Enciclopedia României
Aca de Barbu | ||
Născută | 31 iulie 1893, Sighişoara, judeţul Mureş | |
Decedată | 21 martie 1958, Bucureşti | |
Ocupaţie | soprană | |
Căsătorită cu | Nicolae Bireescu | |
Părinţi | Sever de Barbu |
Aca de Barbu (n. 31 iulie 1893, Sighişoara, judeţul Mureş – d. 21 martie 1958, Bucureşti), soprană.
Biografie
Fiica lui Sever de Barbu (funcţionar de bancă în Reghin), a studiat la Conservatorul din Târgu Mureş. Admisă, direct în anul II, la Academia de Muzică din Viena, în 1910, după doi ani renunţă din cauza unor probleme financiare. Se pregăteşte un timp, în particular, cu profesorul Filip Forsten.
În 1914 semnează un contract cu opera din Hamburg. Cântă pe mai multe scene: Karlstheater, Baden bei Wien, Teplitz-Schönau, Grün sau Volksoper din Viena. În anii 1922 – 1933 este prim-solistă a Operei din Cluj-Napoca, după care se mută împreună cu soţul, juristul Nicolae Bireescu, la Bucureşti, unde a cântat până în 1945. La 1 septembrie, acelaşi an, este pensionată abuziv.
În urma unui memoriu trimis autorităţilor, pe 13 februarie 1946 este angajată la Opera din Timişoara, întemeiată prin decret al Regelui Mihai la 30 martie 1946, unde va funcţiona ca director. Primul spectacol, regizat de ea, a fost Aida lui Giuseppe Verdi, jucat pe 27 aprilie 1947 şi difuzat prin megafoane în Piaţa Operei. Conduce noua instituţie până în 1956, când este îndepărtată, din cauza originii sale „nesănătoase”. Continuă să predea la Conservatorul din Bucureşti până la moarte.
Bibliografie
- Marcu, George (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009