Aiud
de la Enciclopedia României
| Municipiul Aiud Judeţul Alba (AB) |
 |
 | |
| Localităţi componente |
|---|
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 7 noiembrie 1293 |
| Suprafaţă | 10 km² |
| Populaţie | 28934 locuitori (2007) |
| Densitate | 2910 loc/km² |
| Altitudine medie | 260 metri n. m. |
| Primar | Mihai Horaţiu Josan (PNL) |
| Pagină web | http://www.aiud.ro/ |
|
Index municipii în judeţul Alba |
|---|
Aiud |
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Municipiul Aiud, judeţul Alba, este amplasat în zona Dealurilor Aiudului, pe malul drept al văii Mureşului şi pe partea stângă a râului Aiudu de Sus. Faţă de municipiul Alba Iulia se află la o distanţă de 30 km pe direcţia nord. Aiudul este legat de restul ţării prin cale ferată şi şoseaua europeană E81.
Cuprins
Administraţie
Municipiul Aiud are în componenţă patru sate: Aiudul de Sus, Gâmbaş, Măgina şi Păgida, precum şi alte şase sate care aparţin de acesta: Ciumbrud, Gârbova de Jos, Gârbova de Sus, Gârboviţa, Sâncrai şi Ţifra.
Istoric
Cele mai vechi urme de locuire a perimetrului municipiului Aiud sunt din perioada Neolitică, cultura Coţofeni (2.500-1.800 î.Hr.). În secolele II-III d.Hr., în perioada romană se dezvoltă în zonă o aşezare civilă, atestată sub numele de Brucla. Aşezarea civilă romană e probabil legată de legiunile XIII Gemina şi V Macedonica, care au staţionat în zonă. La sud de oraş, pe o fostă insulă a Mureşului se află cetatea Tinoasa, unde au fost descoperite urme din perioada neolitică. Aceeaşi cetate a fost locuită în perioada prefeudală, după cum o atestă fortificaţii din secolele VIII-XI.
Prima atestare documentară a localităţii Aiud datează din data de 7 noiembrie 1293, printr-un act emis de regele Ladislau al IV-lea al Ungariei. Într-un alt document din 1299 apare sub numele „moşia Aiudului”, aparţinând bisericii romano-catolice de la Alba Iulia.
În anul 1302 aici sunt colonizaţi saşi. În secolul al XIV-lea se construieşte cetatea Aiudului, având opt turnuri de apărare. Cetatea este ocupată în anul 1432 de către oastea ţăranilor răsculaţi, dar abandonată repede de către aceştia. În anul 1462 localitatea primeşte statutul de oraş-târg.
În anul 1600 este incendiată de trupele generalului Basta, iar în anul 1658 aici se mută centrul politico-administrativ al comitatului Alba ca urmare a devastării oraşului Alba Iulia de către turci, deşi Aiudul însuşi este pustiit în acelaş an de către tătari.
În anul 1704 trupele austriece incendiază din nou Aiudul.
În ianuarie 1849, în timpul revoluţiei au loc lupte între românii conduşi de Axente Sever şi insurgenţii maghiari, în urma cărora oraşul ia foc în bună parte.
Obiective turistice
- Cetatea medievală, secolul al XIV-lea - al XV-lea, din centrul oraşului.
- Biserica reformată, secolele al XV-lea - al XVI-lea, din interiorul cetăţii.
- Palatul principelui Transilvaniei, Gabriel Bethlen, actualmente Muzeu de Istorie.
Demografie
<lines size=420x150 title="Evoluţia populaţiei din oraşul Aiud" ymin=0 ymax=35000 colors=3B444B,F5B800,99BADD,BFFF00,C8A2C8 xlabel ylabel=4 grid=xy legend> ,total 1850,7528 1880,10322 1890,10322 1900,13997 1910,15536 1920,15148 1930,16823 1941,17348 1956,17390 1966,20446 1977,24620 1992,31894 2002,28934 </lines>
Relaţii externe
Aiud este înfrăţit cu localitatea Gyomaendrőd, Ungaria (din anul 1993)
Bibliografie
- Ghinea, Dan - Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000
- Institutul de arheologie "Vasile Pârvan"
Bibliografie recomandată
- Socaciu, Oliviu - Aiud. Localitate urbană multiseculară, Risoprint, Alba Iulia, 2002, ISBN 973-656-200-X
- Vlăsceanu, Gheorghe - Oraşele României, Editura Odeon, Bucureşti 1998, ISBN 973-9008-69-0