Ajutor:Gramatică

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Acest ghid tratează regulile de ortografie şi punctuaţie şi cîteva din cele mai frecvente greşeli de exprimare în limba română.

Ortografie

Cuvinte scrise greşit

Greşit Corect
*noştrii noştri
*voştrii voştri
mi-ar *place mi-ar plăcea
*creem creăm
*crează creează
*vroiam voiam
eu *continui eu continuu
eu *enumăr eu enumer
*excroc escroc
*intreprindere întreprindere
ora *doisprezece ora douăsprezece
*salar salariu

Punctuaţie

Cele mai multe greşeli de punctuaţie apar din cauza nerespectării regulilor utilizării virgulei.

În propoziţie

Virgula trebuie folosită obligatoriu în următoarele situaţii:

  • Între părţi de propoziţie de acelaşi fel nelegate prin conjuncţiile „şi“, „sau“ (subiecte multiple, nume predicative multiple, atribute multiple, complemente directe multiple, complemente indirecte sau circumstanţiale multiple)
  • Între nume predicative multiple cu sau fără determinant;
  • Apoziţia simplă sau dezvoltată se izolează prin virgulă de restul propoziţiei;
  • Locuţiunea conjuncţională „aşadar“, „prin urmare“ se desparte prin virgulă de restul propoziţiei
  • Gerunziile şi participiile verbale, cu sau fără determinant, aşezate la începutul propoziţiei se despart prin virgulă
  • Complementele circumstanţiale aşezate între subiect şi predicat se izolează de obicei prin virgulă;
  • După adverbe de afirmaţie şi de negaţie, când acestea sunt echivalente ale unei propoziţii. Dacă după adverb urmează o propoziţie introdusă prin că, virgula nu se mai foloseşte.
  • Substantivele în cazul vocativ se depart prin virgulă de restul propoziţiei.
  • Interjecţiile se despart de restul propoziţiei.

În frază

Coordonarea

Propoziţiile coordonate legate prin şi copulativ ori sau nu se despart prin virgulă.

Virgula trebuie folosită obligatoriu în următoarele situaţii:

  • Între propoziţiile coordonate juxtapuse
  • Între propoziţiile coordonate
    • copulative, legate prin nici, nu numai... ci şi
    • copulative cu nuanţă adversativă, legate prin iar sau şi adversativ
    • adversative (dar, sau)
    • conclusive (aşa că)
Subordonarea
Nu se despart prin virgulă de propoziţia regentă
  • Propoziţiile subordonate subiective şi predicative
  • Propoziţiile completive directe şi indirecte
  • Propoziţiile completive de agent
  • Propoziţiile circumstanţiale de timp aşezate după regentă
  • Propoziţiile finale introduse prin conjuncţia de
  • Propoziţiile instrumentale, sociative, de excepţie şi predicative suplimentare
Nu se despart prin virgulă de cuvântul pe care îl determină
  • Propoziţiile subordonate atributive
    • determinative (neizolate)

Se despart prin virgulă de cuvântul pe care îl determină:

  • Propoziţiile subordonate atributive
    • explicative (izolate)

Se despart prin virgulă de propoziţia regentă:

  • Propoziţiile circumstanţiale de loc aşezate înaintea regentei
  • Propoziţiile circumstanţiale de timp aşezate înaintea regentei
  • Propoziţiile circumstanţiale de mod aşezate înaintea regentei
  • Propoziţiile finale aşezate înaintea regentei
  • Propoziţiile subordonate consecutive aşezate înaintea regentei
  • Propoziţiile subordonate concesive, indiferent de locul ocupat
  • Propoziţiile subordonate condiţionale
  • Propoziţiile subordonate opoziţionale şi cumulative
  • Propoziţiile incidente
  • Propoziţiile intercalate într-o frază sau într-o propoziţie redată în vorbire directă, considerate tot ca incidente, se pun între virgule sau linii de pauză

Bibliografie

  • Academia Română, Ce este nou în DOOM [1]