Alexandru Beldiman
de la Enciclopedia României
Alexandru V. Beldiman (n. 30 decembrie 1832, Iaşi — d. 17 februarie 1898), ziarist şi publicist, partizan al lui Alexandru Ioan Cuza. Beldiman a fost un fervent activist împotriva domnitorilor străini şi suporter al Unirii Principatelor sub un domn pământean. Ca atare a făcut propagandă pentru alegerea lui Cuza. Odată cu alegerea lui Cuza, s-a mutat la Bucureşti şi a primit funcţia de prefect de Ilfov, apoi prefect de poliţie la Bucureşti.
Lovitura de stat din 11 februarie 1866 care a determinat abdicarea lui Cuza şi părăsirea ţării de către acesta, îl determină pe Beldiman să se retragă la Iaşi. Aici, la 15 decembrie 1871 înfiinţează ziarul „Adevărul”, în paginile căruia porneşte o campanie împotriva domnitorilor străini şi a Hohenzollernilor în special. Ziarul a fost suspendat după un an din cauza atitudinii sale împotriva Casei Regale de Hohenzollern-Sigmaringen. Beldiman a fost în repetate rânduri amendat şi judecat pentru lezarea imaginii coroanei. Într-un astfel de proces, după ce Beldiman a fost ţinut în detenţie mai multe luni, a fost achitat de un juriu în componenţa căruia intră şi Vasile Alecsandri.
Victoria sa a fost răsunătoare, însă ziarul Adevărul nu a mai putut fi publicat, din cauza amenzilor care gravau asupra bugetului. Până în 1884 se retrage din viaţa publică. În 1884 se întoarce la Bucureşti şi începe să scrie la „Războiul”, cu pseudonimul „Un Moldovean”. Campania s-a îndreptat de această dată împotriva regelui Carol. Din 15 august 1888, Beldiman a scos din nou, la Bucureşti, ziarul „Adevărul”.
Bibliografie
- Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964
- Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea, Editura Saeculum, Bucureşti 1999 ISBN 973-9399-03-7
