Aurel Cosma

Aurel Cosma
Aurel Cosma
Născut		26 septembrie 1867, Beregsău Mare, judeţul Timiş
Decedat		31 iulie 1931, Timişoara
Ocupaţie		avocat, om politic
Ministrul Lucrărilor Publice din România
Mandat 24 ianuarie 1922 - 30 octombrie 1923
Partide		Partidul Naţional Român (1891 - 1920) Partidul Naţional Liberal (1920 - 1931)

Aurel Traian Cosma (n. 13/26 septembrie 1867, Beregsău Mare - d. 31 iulie 1931, Timişoara), avocat şi om politic, luptător pentru drepturile românilor din Banat, preşedinte al Partidului Naţional Român din Banat, artizan al unirii Banatului cu România şi preşedintele delegaţiei bănăţene la Alba Iulia, primul prefect român al judeţului Timiş-Torontal, deputat în mai multe legislaturi, ministru al Lucrărilor Publice.

Originea. Studiile primare

S-a născut în satul bănăţean Beregsău Mare la 13/26 septembrie 1867. Conform tradiţiei păstrate în familie, strămoşii Cosmeştilor erau din viţa lui „Bârsan”, oieri veniţi din Ţara Bârsei şi la rândul lor de origine din Moldova. Tatăl, Damaschin Cosma, era învăţător la Beregsău, iar mama sa, Maria Panaiot, era înrudită cu Mocioneştii şi Vukovicii şi se trăgea dintr-o străveche familie de români macedoneni stabiliţi în Banat.

Studiile primare le-a început în 1873 la şcoala din Topolovăţ, sub îndrumarea tatălui său, învăţător acolo. Dar pentru a se înscrie mai departe la liceu, legea spunea că trebuia să absolvească şcoala maghiară şi din acest motiv s-a mutat la şcoala comunală din cartierul timişorean Fabric. Apoi a trebuit să penduleze între şcolile de la Recaş, Timişoara sau să fie pregătit acasă, datorită taxelor mari. În fine a terminat clasa a IV-a la Timişoara sub îndrumarea învăţătorilor Främer Frigyes şi Traian Lungu. După ce a terminat şcoala primară s-a înscris la Liceul Piarist din Timişoara, sprijinit financiar de asociaţia „Alumneu” a fruntaşilor bănăţeni Meletie Drăghici, Emanuil Ungureanu şi Pavel Rotariu şi destinată elevilor români nevoiaşi. Elev eminent, el obţine diploma de bacalaureat în 1888 apoi se îndreaptă către Facultatea de drept de la Debrecin, beneficiind din nou de o bursă, de această dată din partea „Fundaţiei Gojdu”. Urmează studiile juridice şi pe tot parcursul studiilor dă meditaţii şi ţine ore de religie şi literatură română pentru elevii români ortodocşi. Între 1890-1891 şi-a întrerupt studiile pentru a efectua stagiul militar la Sibiu şi Timişoara, dar după terminarea armatei continuă facultatea la Budapesta.

Studiile la Budapesta. Activitatea naţională

Concomitent cu studiile, la Budapesta Aurel Cosma are parte de o slujbă pe un post în registratura unei circumscripţii de poliţie. În această perioada , Aurel Cosma intră în mişcarea de emancipare naţională a românilor ardeleni, bucovineni şi bănăţeni. Ia parte la acţiunile societăţii academice „Petru Maior” şi se remarcă atunci când prezintă societăţii un studiu pe marginea cronicii medievale maghiare a lui Anonymous, prin care combate tezele imigraţioniste ale istoriografiei maghiare şi susţine drepturile istorice ale românilor.

În 1891 elita românească din universităţile austro-ungare publică documentul „Cestiunea română din Transilvania şi Ungaria”, o replică la „Memoriul” studenţilor români privitor la situaţia românilor din Transilvania şi Ungaria. Documentul pune în criză autorităţile maghiare, care confiscă orice exemplar găsit. Dar Aurel Cosma, de la postul său din interiorul poliţiei budapestene, fiind şi mai puţin bănuit din această cauză, depozitează la el acasă exemplarele manifestului şi se ocupă de răspândirea lor şi zădărniceşte, din interior, acţiunile de căutare ale poliţiei maghiare. Datorită lui memoriul continuă să se răspândească, spre disperarea autorităţilor. Prestigiul lui Cosma în rândul românilor creşte exponenţial şi este imediat ales printre reprezentanţii studenţilor români din capitala Ungariei, cu scopul de a întreprinde diverse acţiuni culturale dar şi politice. În anul 1893 Aurel Cosma termină cu succes studiile universitare, iar anul următor obţine şi doctoratul în drept la universitatea budapestană.

Avocat la Timişoara

După terminarea studiilor, influenţat şi de insistenţele părinţilor, se reîntoarce în locurile natale. Se stabileşte la Timişoara şi se angajează ca stagiar în birourile de avocatură ale fruntaşilor bănăţeni Emanuil Ungureanu şi Pavel Rotariu. În acelaşi an el se căsătoreşte cu Lucia Minodora Cosma, fiica directorului de bancă Partenie Cosma, pe care o cunoscuse în perioada stagiului militar la Sibiu. În 1896 a luat examenul de avocat şi a deschis un propriu birou de avocatură. Cu toate că era încă tânăr, a devenit treptat o personalitate cunoscută şi deosebit de respectată în Timişoara.

În aceste condiţii favorabile, Aurel Cosma are posibilitatea să intensifice activitatea pentru emanciparea românilor pe care o începuse în perioada studenţiei. În anul 1896 el participă mai întâi la extinderea Astrei în Banat, pe care o va susţine moral şi material în continuare. Şi tot în acelaşi an i se propune candidatura la mandatul de deputat, pe care o refuză, din solidaritate cu politica pasivistă adoptată de Partidul Naţional Român. În plus, prin activitatea juridică, sprijină pe ţăranii din zonă şi în calitate de avocat al băncii „Timişeana” îi ajută să cumpere proprietăţi agricole. Este ales deputat sinodal, reprezentant al reuniunilor culturale, vicepreşedinte al corului român şi în general este implicat în toată viaţa culturală a românilor bănăţeni. Locuinţa sa devine un adevărat loc de întâlnire.

Implicarea crescândă în politică

În anul 1902 este ales preşedinte al organizaţiei Partidului Naţional Român din comitatul Timiş. Se implică tot mai mult în politică iar după 1905, când consiliul naţional decide renunţarea la pasivism şi adoptarea activismului, el intră în organul de conducere al partidului şi este propus candidat în cercul electoral Ocna Sibiului. Dar candidatura sa se loveşte de piedicile şi falsurile administraţiei, care îl împiedică să obţină mandatul de deputat. Dar la scurt timp parlamentul este dizolvat şi au loc noi alegeri. De această dată candidează în districtul Făget, zonă compact românească. Suferă un nou eşec în detrimentul candidatului Hajdu, susţinut pe toate căile de autorităţi.

În războiul mondial

Izbucnit primul război mondial, este mobilizat şi trimis pe front la Cracovia, cu toate că avea aproape 50 de ani. În 1917 se reîntoarce la Timişoara în baza unui ordin care permite soldaţilor trecuţi de 50 de ani să se reîntoarcă în localitatea de domiciliu. În baza pregătirii sale militare anterioare, Aurel Cosma preia comanda lagărului de prizonieri din Timişoara, unde găseşte foarte mulţi prizonieri români pe care încearcă să-i ajute pe toate căile.

Unirea Banatului cu România

Pe fondul prăbuşirii imperiului austro-ungar, la 31 octombrie 1918, cercurile maghiare susţinute de Budapesta, prin vocea lui Otto Roth, declară în faţa consiliului militar întrunit în Cazinoul militar din Piaţa Libertăţii din Timişoara, constituirea Republicii Bănăţene. Dar Aurel Cosma, aflat printre căpitanii invitaţi la adunare şi sesizând intenţiile lui Roth, intervine energic pe tribună şi declară: „Aspiraţiunile neamului nostru ne îndrumă să urmăm altă cale. Ne vom conforma ordinelor date de Maiestatea Sa Regele şi vom constitui consiliul nostru naţional.”

Cu toată străduinţa cercurilor maghiare, Aurel Cosma convoacă un comitet executiv şi decide pentru a doua zi constituirea Sfatului Poporului din Banat. În mijlocul unei atmosfere de haos şi fărădelegi, caută să aducă ordinea şi se apropie de Consiliul Naţional Român Central constituit la Arad. Dar acţiunile sale sunt anulate temporar de prevederile Convenţiei de armistiţiu din 13 noiembrie, care atribuia Banatul controlului militar sârbesc. În calitate de reprezentant al românilor bănăţeni, el îi primeşte ca pe aliaţi pe sârbii care preiau controlul Timişoarei în 17 noiembrie. Dar tot acum au loc pregătirile pentru Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia şi lucrurile se înrăutăţesc sub administraţia sârbească. Aurel Cosma este desemnat preşedinte al delegaţiei românilor bănăţeni şi face parte din Marele Sfat Naţional care decretează la 1 decembrie unirea Transilvaniei, Banatului şi Crişanei cu România. Cu toate acestea unirea efectivă a Banatului cu România se va face mai greu, datorită ocupaţiei sârbeşti.

Primul prefect român al judeţului Timiş-Torontal

La 25 iulie 1919, Aurel Cosma era numit primul prefect român al judeţului Timiş - Torontal iar la 3 august 1919 trupele române intră în Timişoara şi instaurează definitiv administraţia românească în Banatul românesc. În calitate de prefect, Aurel Cosma a reuşit cu succes să efectueze o tranziţie paşnică a puterii şi a organizat din temelii administraţia românească în condiţii din cele mai dificile: caracterul judeţului era poliglot, minorităţile trebuiau protejate, războiul crease o stare de anarhie, aveau loc numeroase crime, furturi şi jafuri. Schimbarea guvernului Vaida-Voeovd în martie 1920 a avut drept consecinţă înlăturarea din funcţii a membrilor PNR, printre care şi Cosma. Cu toate că i s-a asigurat menţinerea în funcţie, din principiu el a demisionat din funcţia de prefect în aprilie 1920.

Perioada interbelică. Ministru. Parlamentar liberal. Ultimii ani

În perioada care a urmat, împreună cu simpatizanţii săi dezamăgiţi de disensiunile din sânul Partidului Naţional Român, s-a alăturat Partidului Naţional Liberal şi a constituit organizaţia judeţeană din Timiş, considerând că astfel va putea integra mai eficient Banatul în Regatul Român. Această mişcare a sa, pe cât a fost de neaşteptată pe atât a fost de criticată de foştii colegi. În ciuda criticilor a trecut rapid la organizarea şi consolidarea partidului în teritoriu. În 1922 liberalii ajung la putere iar Cosma este numit ministru al Lucrărilor Publice. În această calitate a acţionat pentru reorganizarea personalului, a transporturilor feroviare, a poştei, comerţului, industriei. Alături de ceilalţi parlamentari liberali, a adus o contribuţie importantă la finalizarea Constituţiei din 1923. A deţinut portofoliul de ministru timp de aproape doi ani. După aceasta a candidat la mandatul de deputat al oraşului Timişoara. Sub influenţa personalităţii sale de lider incontestabil, liberalii au avut o amplă susţinere la Timişoara în acea perioadă. În 1930, ca urmare a înrăutăţirii stării de sănătate, s-a retras din fruntea organizaţiei liberale.

A încetat din viaţă la 31 iulie 1931. Funeraliile sale au mobilizat o masă mare de timişoreni care l-au simpatizat şi apreciat. A lăsat în urmă un testament politic adresat nepotului său Aurel Cosma jr., dar şi o situaţie materială dificilă, cu un credit ipotecar de un milion lei. Avea să spună pe patul de moarte: „M-am născut sărac şi mor sărac.”

Bibliografie

• Cosma, Aurel, jr. - Bănăţeni de altă dată, vol. I, Timişoara, 1933
• Dudaş, Vasile - Aurel Cosma (1867 - 1931), Editura Mirton, Timişoara, 1998 ISBN 973-578-591-9