Axente Sever

Ioan Axente
Axente Sever la bătrâneţe
Nume de botez		Ioan
Alte nume		Axente Sever
Naţionalitate		română
Născut		3/15 aprilie 1821, Frâua, judeţul Sibiu
Decedat		13 august 1906, Braşov, judeţul Braşov
Mormânt la		Biserica "Sfinţii Arhangheli" din Blaj
Ocupaţie		profesor, revoluţionar
Religie		greco-catolică?
Părinţi		Iacob şi Maria
Copii		nu a avut

Axente Sever (n. 3/15 aprilie 1821, Frâua (azi Axente Sever), judeţul Sibiu - d. 13 august 1906, Braşov), revoluţionar paşoptist ardelean, prefect al Legiunii Prima Blasiana. În timpul luptelor duse în timpul revoluţiei de la 1848 a fost unul dintre cei mai de încredere colaboratori ai lui Avram Iancu.

Biografie

Axente Sever s-a născut într-o familie de ţărani români, la 15 aprilie 1821, în comuna Frâua, judeţul Sibiu. Tatăl său a fost Iacob, iar mama sa Ana, născută Maxim. Numele real al lui Axente Sever a fost Ioan Axente. Părinţii săi, cu toate că erau iobagi, aveau o situaţie materială suficient de bună ca să îşi poată permite să îl dea la şcoală. Axente Sever a mai avut patru fraţi şi surori. Unul dintre fraţii săi, Vasile, a participat la revoluţia paşoptistă din Transilvania, organizând militar românii din satele de pe malul stâng al Târnavei, stabilindu-şi cartierul general la Frâua, satul natal.

În anul 1831 a plecat la Blaj pentru studiile elementare, apoi a studiat la Sibiu la gimnaziul catolic, pe care l-a absolvit în anul 1840. A fost exmatriculat de la Seminarul din Blaj pentru că l-a susţinut pe Simion Bărnuţiu în conflictul cu episcopul greco-catolic Ioan Lemeny. După exmatriculare s-a întors în satul natal unde s-a ocupat cu lucrarea pământului.

În anul 1847 pleacă la Bucureşti, unde funcţionează ca profesor de limba latină şi română la pensionul particular al lui R. Janeloni şi la Colegiul Sfântul Sava. Aici s-a implicat în mişcările pentru libertate şi constituţie. În anul 1848 este numit comisar de propagandă în judeţul Ilfov, apoi a fost trimis să liniştrească judeţul Dolj, care nu dorea să recunoască guvernul provizoriu revoluţionar condus de Ion Heliade Rădulescu. A colaborat la ziarul "Naţionalul", care apărea la Craiova. La 11 iunie se afla la Bucureşti alături de alţi membri ai Societăţii "Frăţia", declanşând revoluţia din Muntenia. La 27 iunie a participat la Adunarea populară de la Filaret, mobilizând mulţimile prin discursul său. A colaborat cu "Gazeta de Transilvania", căreia îi trimitea din Muntenia articole pentru publicare.

La jumătatea august 1848 se întoarce în Ardeal, în urma veştii că August Treboniu Laurian şi Nicolae Bălăşescu au fost arestaţi. În 11 septembrie 1848, Axente Sever participă la adunarea grănicerilor români de la Orlat, de unde va pleca spre a treia adunare naţională de la Blaj în fruntea unei cete de 200 flăcăi.

Comitetul Naţional Român de la Sibiu îl numeşte prefect al legiunii româneşti din ţinutul Blajului şi de pe valea Mureşului, care se va numi Legiunea I Blăjeana (sau Blasiana). În fruntea luptătorilor săi, Axente Sever va săvârşi cele mai strălucitoare fapte de arme, bătând inamicul care de multe ori era superior numeric şi ca armament de foc, ducând lupte de guerillă în munţi, atacând şi capturând depozitele de hrană ale insurgenţilor unguri. Una dintre cele mai răsunătoare fapte de arme o constituie intrarea prin luptă în cetatea Alba Iulia, după ce a străpuns cu forţe proprii încercuirea rebelilor unguri care asediau cetatea de câteva luni.

După terminarea revoluţiei şi până la moartea sa a fost hărţuit permanent de foştii inamici, datorită eficienţei sale deosebite în luptele din 1848-1849 şi din cauza căreia duşmanii săi se temeau de el.

La sfârşitul anului 1850 autorităţile austriece îl invită pe Axente Sever la Sibiu, pentru a-i conferi câteva medalii ca răsplată pentru luptele pe care le-a dus în timpul revoluţiei. Acesta procedează însă ca şi Avram Iancu şi refuză aceste decoraţii. Pe 21 iulie 1852 Axente Sever îl întâmpină pe împăratul Franz Joseph, aflat în vizită în Ardeal, pe muntele Găina. De aici el îl va însoţi pe împărat la Sibiu. Cu acest prilej Axente Sever va fi decorat cu medaliile austriece "Crucea de aur cu coroană pentru merite” şi "Franz Joseph" clasa a III-a, precum şi cu ordinul militar rusesc "Sfânta Ana", clasa a III-a.

Între anii 1851 şi 1854 va desfăşura diverse activităţi, pe care le va părăsi cu timpul. S-a retras la Braşov, unde va muri la 13 august 1906, fără să aibă urmaşi.

După ce s-a îmbolnăvit, „tata Axente”, cum i se adresau braşovenii, a fost invitat de canonicul-prepozit Ion Micu Moldovan să se mute şi să trăiască restul zilelor sale la Blaj. Dar „tata Axente” declara: „Cât trăesc, nu vreau sa plec de aici; dupa ce voiu muri însă, doresc să mă duceţi la Blaj şi să mă înmormântaţi acolo”, dorinţă care i s-a şi împlinit. A fost înmormântat în curtea bisericii "Sfinţii Arhangheli", numită şi Biserica Grecilor, din Blaj.

Astăzi localitatea în care s-a născut, Frâua, îi poartă numele, Axente Sever.

Bibliografie

• Rusu Abrudeanu, Ion - Moţii. Calvarul unui popor eroic, dar nedreptăţit. 1924
• Borda, Valentin; Dutcă, Viorica; Rus, Traian - Avram Iancu şi prefecţii săi, Casa de editură Petru Maior, Târgu Mureş, 1997. ISBN 973-97703-7-1
• *** - Biografii paşoptiste, culegere de studii, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2011. ISBN 978-973-109-286-7

Legături externe

• http://taramotilor.ro/index.htm