Bulgăruş
de la Enciclopedia României
| Satul Bulgăruş |
 |
 | |
 | ||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} | ||
| Atestare | 1452 |
| Populaţie | 2.027 locuitori |
|
Index sate în judeţul Timiş |
|---|
|
Index sate în România |
|---|
|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
|---|
Bulgăruş este un sat în judeţul Timiş. Face parte din comuna Lenauheim şi are o populaţie de 2.027 locuitori (2002).
Cuprins
Localizare
Satul Bulgăruş se situează în vestul judeţului Timiş la 20 km de Jimbolia şi circa 40 km de Timişoara. La circa 5 km de sat trece drumul naţional DN6 care leagă Timişoara de graniţa cu Ungaria. Prin localitate trece calea ferată Jimbolia - Lovrin cu staţia Bulgăruş. Se află la o distanţă de 8,5 km de Gottlob, la 5,8 km de DN6, la 3,5 km de Uihei şi la 8,7 km de Iecea Mare.
Istorie
Localitatea Bulgăruş este atestată pentru prima dată de documente ungare care datează de la 1452 şi 1493. Atunci avea numele de Bogaros. În timpul ocupaţiei otomane a Banatului se pare că ea a fost complet pustiită şi a dispărut spre sfârşitul secolului XVI. Totuşi, numele Bogaros apare în mai multe defteruri turceşti, referitor la prediumul cu acelaşi nume. La conscripţia din 1717 ea apare ca fiind nelocuită. Vechea vatră a satului a fost identificată la circa 700 m de satul actual.[1]
Satul a fost reînfiinţat la 1769 prin colonizare cu germani, după planul comandantului Timişoarei Neumann. Primii colonişti germani (şvabi) au început să se instaleze în Bulgăruş pe la începutul lui 1769 şi proveneau din Lotaringia, Luxemburg, Austria Superioară, Hessa. Fiecare a primit un lot de casă, 34 jugăre de pământ, materiale de construcţii şi li s-au acordat diverse privilegii şi scutiri de impozite.[2] Germanii au păstrat numele vechi, adaptat la limba lor: Bogarosch. Prima biserică romano-catolică, din lemn, a fost construită în 1769, iar de anul următor şi-a început activitatea şi primul preot al satului.[3] Parohia propriu-zisă s-a întemeiat şi ea la scurt timp, în 1771. Tot în acest an s-au pus şi bazele primei şcoli. Între 1773 - 1774 s-a construit biserica din zid. Întemeierea satului a fost dominată de numeroase probleme şi greutăţi pe care coloniştii au fost nevoiţi să le înfrunte. Pe lângă lipsurile materiale, ei au trecut şi de foametea de la sfârşitul secolului XVIII. Epidemia de ciumă din 1831-1836 a ucis un număr mare de locuitori. Numai în anul 1836 au murit de ciumă în decurs de trei luni, 107 persoane, în timp ce alte 700 erau bolnave.[4]
Anul revoluţionar 1848 a avut un impact major asupra vieţii satului. Mulţi dintre locuitori au fost implicaţi direct în evenimente şi mulţi au murit în luptele care s-au dat în zonă. În 1849 Bulgăruşul a fost practic asediat de o armată de 20.000 de militari şi 84 de tunuri, precum şi teatrul de luptă între revoluţionari şi armatele imperiale. Cronicile relatează că la 8 august 1849 s-a dus o luptă crâncenă pe teritoriul dintre Bulgăruş şi Csatad (actualul sat vecin Lenauheim), soldată cu numeroşi morţi şi răniţi din rândurile sătenilor. Activitatea politică a şvabilor din mai bine de 38 de sate germane din Banat s-a concretizat în „Petiţia Şvabilor de la Bulgăruş”, la 2 octombrie 1849, care cerea libertatea şvabilor din Banat. [5]
A doua parte a secolului XIX a fost marcată de o creştere puternică a nivelului de trai al locuitorilor. Bulgăruşul a devenit unul dintre cele mai avut sate din Banat şi totodată dintre cele mai mari şi mai populate. Acest lucru s-a datorat în special libertăţii politice de care s-au bucurat germanii, pe fondul loialităţii faţă de Ungaria mare. Viaţa culturală s-a dezvoltat şi ea pe măsură. Karl Möller, în lucrarea Wie die schwäbischen Gemeinden entstanden sind (cum s-au înfiinţat comunele şvăbeşti), contabilizează astfel perioada de la 1849 până în 1912: „Bulgăruşul a dat 10 preoţi, 4 ofiţeri, 2 scriitori, 6 profesori, 19 învăţători, 15 doctori, 2 veterinari, 5 farmacişti, 8 jurişti, 7 ingineri, 15 funcţionari statali, 10 funcţionari administrativi, 10 funcţionari privaţi, 14 funcţionari economişti, 33 de comercianţi.” [6]
Demografie
Evoluţia istorică a populaţiei
<lines size=340x160 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=3500 colors=003153,F5B800,99BADD,964B00 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>
,total,români,germani,romi
1880,3032,19,2966,- 1890,3130,39,3029,- 1910,2640,45,2462,- 1930,2350,30,2176,87 1941,2340,128,2176,87 1966,1803,1300,1466,14 1977,2559,1286,1125,117 1992,1754,1377,125,219 2002,2027,1672,50,246 </lines>
În perioada sa de maximă dezvoltare, la sfârşitul secolului XIX, Bulgăruşul avea peste 3.000 de locuitori. Astfel, la recensământul din 1890 au fost înregistraţi nu mai puţin de 3.130 de locuitori, din care 3.029 erau germani. După acest moment, populaţia a început să scadă treptat, pe măsură ce o bună parte din germani a emigrat în America la sfârşitul secolului XIX şi începutul secolului XX. Până la unirea Banatului cu România, populaţia de români sau de alte etnii importante din Banat, a fost nesemnificativă. Bulgăruşul prezenta un caracter puternic german. În perioada interbelică, numărul românilor a crescut discret, caracterul german a rămas neschimbat, cu toate că numărul germanilor a scăzut. Cel de-al doilea război mondial a constituit un şoc puternic, pe măsură ce mulţi dintre etnicii germani au fost racolaţi în trupele germane, apoi ca urmare a pierderii războiului, a persecuţiei germanilor care în parte au fost luaţi prizonieri sau deportaţi în URSS.
În timpul deportărilor în Bărăgan, localitatea a fost una dintre cele mai afectate din întreg Banatul, nu mai puţin de 559[7] de persoane fiind deportate (circa un sfert din totalul populaţiei). Exodul germanilor în Germania s-a produs de-a lungul perioadei comuniste şi în final, după 1990. Locul germanilor a fost luat de români veniţi la rândul lor din diferite părţi ale ţării. La recensământul din 2002, populaţia era de 2.027 de locuitori, în creştere cu 15% faţă de recensământul din 1992. Românii constituie 82% din total, iar romii sunt a doua cea mai numeroasă etnie, cu 250 de locuitori sau 12%. Germanii, odinioară majoritari, au mai rămas în număr de 50.
Structura religioasă
În trecut satul a fost romano-catolic. Odată cu plecarea germanilor romano-catolici şi a stabilirii în Bulgăruş a românilor preponderent ortodocşi, şi caracterul religios al satului s-a mutat de la romano-catolic la ortodox. La recensământul din 2002, din totalul de 2.027 locuitori, 1.537 erau ortodocşi (76%), 302 catolici (15%), 155 penticostali (8%).
Personalităţi locale
- Johann Szimits (5 iulie 1852 - 26 martie 1910, Viena), poet.
Bibliografie
- Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
- Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
- Möller, Karl von, Wie die schwäbischen Gemeinden entstanden sind, 1923, Timişoara
- Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]
- Varga E., Statistică pe recensăminte după religie, judeţul Timiş 1869 - 2002, [2]
Monografii
- Josef Hubert, Chronik der Gemeinde Bogarosch / Banat 1769-1935
Legături externe
- http://www.bogarosch.de/ Site al germanilor din Bulgăruş