Cella Delavrancea

Cella Delavrancea
Născută		15 decembrie 1887, Bucureşti
Decedată		9 august 1991, Bucureşti
Ocupaţie		pianistă, scriitoare

Cella Delavrancea (n. 15 decembrie 1887, Bucureşti – d. 9 august 1991, Bucureşti). Pianistă, scriitoare, publicistă.

Biografie

Fiica scriitorului Barbu Ştefănescu-Delavrancea şi a Mariei Lupaşcu, studiază pianul, mai întâi cu mama sa, apoi la Conservatorul din Bucureşti şi la Paris. A fost considerată de Ion Luca Caragiale, după ce a auzit-o cântând un vals de Chopin, la vârsta de 14 ani, la Viena, „un copil minune, Cella Delavrancea, care domesticeşte un monstru sălbatic: Arta”. A fost profund influenţată de familie, după cum afirma ea însăşi, „am fost crescută într-o atmosferă în care se vorbea numai de literatură, artă şi muzică”. Concertează în toată Europa alături de mari artişti, de multe ori în duet cu George Enescu. În anii 1950 – 1954 a activat ca profesoară la Liceul de muzică din Bucureşti iar din 1954, la Conservator, unde a lansat o serie de pianişti celebri ca Nicolae Licareţ, Dan Grigore sau Radu Lupu.

În 1929 a debutat literar la revista lui Tudor Arghezi, „Bilete de papagal”, colaborând, după 1935 şi cu revistele „Cuvântul”, „Muzică şi poezie”, „Timpul”, „Curentul”, „România literară”, „Revista Fundaţiilor Regale” ş.a. şi, după 1950, la „Contemporanul”, „Gazeta literară” sau „Secolul XX”. Principalele sale opere, nuvele, romane sau texte cu caracter memorialistic sunt Vraja (1946), Mozaic în timp (1973), O vară ciudată (1975), Dintr-un secol de viaţă (1987) etc. A fost primul artist român care a participat, printr-un concert de gală, la sărbătorirea propriului Centenar organizat, în 1987, la Ateneul Român, în care a cântat alături de elevul şi prietenul ei Dan Grigore. A fost înmormântată în Cimitirul Bellu, în zona marilor artişti. „Era de o generozitate naturală a unui artist, făcea notă discordantă cu severitatea şi autoritatea manifestă a celorlalte personalităţi muzicale” (Dan Grigore).

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009