Cheile Turzii

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Cheile Turzii
Categoria a IV-a IUCN (rezervaţie naturală)
Informaţii generale
Oraş apropiat Cluj-Napoca
Coordonate 46° 33‘ 56“ N 23° 40‘ 19” N
Suprafaţă 2,50 ha
Înfiinţare 2005
Administrator CJ Cluj
Vezi şi Arii protejate în judeţul Cluj

Cheile Turzii este o rezervaţie complexă: geologică, floristică şi faunistică. Este situată în Podişul Pordeiului, în apropierea municipiului Turda, pe o suprafaţă de 175,70 hectare. Pe o lungime de 3,5 km se întinde o despicătură adâncă de 350 m ce a luat naştere prin adâncirea treptată a văii pârâului Hăşdate încă din perioada Pliocenului.

Descriere

Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Hotărârea de Guvern Nr.2151 din 30 noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie naturală protejată pentru noi zone)[1].

Pereţii Cheilor Turzii sunt înalţi şi abrupţi, cu turnuri, contraforturi, platouri carstice şi peşteri. Numeroasele reţele de drenaj carstic conduceau apele de precipitaţii de pe platourile înalte în valea principală, apărând astăzi sub forma unor peşteri ce dau defileului un aspect impresionant.

Peşteri

Dintre arcade şi firide 8 depăşesc lungimea de 20 m, iar cea mai mare atinge 120 m. Se cunosc circa 60 de peşteri; dintre care 14 mai cunoscute: Peştera Filimon, Peştera E. Nyärady, Peştera Ungurească, Peştera Binder, Peştera Hornarilor, Peştera Modoloaia, Peştera Fîciorilor, Peştera Ascunsă, Peştera Morarilor, Peştera La Cuptor, Peştera Liliecilor, Peştera Călăştur, Peștera "Cetățeaua Mare" și Peştera Copiilor.

Flora

Cheile Turzii sunt remarcabile pentru vegetaţia lor deosebit de variată şi de bogată care include numeroase relicte terţiare, glaciare, elemente stepice, balcanice şi mediteraneene. Flora regiunii cuprinde circa 1000 de specii de plante dintre care sunt relicte terţiare cum ar fi scoruşul (Sorbus dacica), Ferula sadleriana, usturoiul de stâncării (Allium obliquum) sau cârcelul (Ephedra distachya). Există numeroase specii daco-balcanice: Allium ammophylum, Scrophularia lasiocaulis, Taraxacum hoppeanum, Dianthus gigantheus, Saxifraga rocheliana, Scabiosa banatica şi Sesleria rigida. Dintre speciile alpine care au supravieţuit până astăzi în Cheile Turzii se numără: Aster alpinus sau Ranunculus oreophilus, iar dintre plantele mai rare din România întâlnim aici: garofiţa cu petale albe sau roz (Dianthus spiculifolius) var. integripetalus, viola liliachie (Vioala jóoi), spinul (Carduus fissurae), un neam de omag (Aconitum collibotryon), vulturica (Hieracium tordanum), căpșunică (Cephalaria radiata), o graminee decorativă (Arenastrum decorum), tisa (Taxus baccata), Dracocephalum austriacum, Fritillaria tenella, Centaurea atropurpurea, Daphne creorum, Sorbus cretica, Primula columnae, Doronicum columnae, Pedicularis campestris.

Fauna

Fauna este o altă bogăţie a acestor chei care adăpostesc circa 70 de specii de păsări, numeroase specii de fluturi, specii de peşti, batracieni. Speciile de fluturi întâlnite aparţin genurilor: Dysauxes, Heterogynis şi Eublema, iar specia de Phybalopteris întâlnită aici are o mare importanţă ştiinţifică. Unele dintre speciile de păsări sunt considerate rarităţi, fiind declarate monumente ale naturii: fluturaşul de stâncă (Trichodroma muraria) , drepneaua mare (Apus melba), mierla de piatră (Monticola saxatilis), presura de munte (Emberiza cia) sau acvila de munte (Aquila crysaëtos).

Note

  1. Hotărârea de Guvern Nr.2151 din 30 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.38 din 12 ianuarie 2005; accesat la 12 aprilie 2013

Bibliografie

  • Mohan, Gheorghel, şi colab., Rezervaţii şi monumente ale naturii din România, Casa de Editură şi Comerţ „SCAIUL”, Bucureşti, 1992, ISBN 973-95257-3-3

Bibliografie recomandată

  • Nàràdy, I. E., Enumerarea plantelor vasculare din Cheile Turzii, Bucureşti, 1939