Constantin Daniel Rosenthal

Constantin Daniel Rosenthal
portret de Ioan I. Negulici
Naţionalitate		maghiar
Născut		1820, Budapesta
Decedat		23 aprilie 1851, Budapesta
Ocupaţie		pictor, revoluţionar

Constantin Daniel Rosenthal (n. 1820, Budapesta - d. 23 aprilie 1851, Budapesta) a fost un pictor maghiar, revoluţionar paşoptist din Muntenia.

Biografie

De origine evreiască, Rosenthal s-a născut la Budapesta în anul 1820, într-o familie de negustori. A absolvit Academia de Belle Arte din Paris, unde a intrat în contact cu tineri paşoptişti români şi este convins de Ioan I. Negulici, la rândul său pictor, să meargă la Bucureşti în 1842. Între anii 1842 - 1845 studiază la Paris în condiţii materiale destul de dificile, şi tot aici devine membru al Societăţii românilor din capitala europeană a artelor de la aceea vreme.

În ziua de 11 iunie 1848 Rosenthal se găsea la Bucureşti şi a fost prezent la marea adunare populară de pe Câmpia Filaretului. La data de 18 iunie 1848 artistul solicită Locoteneţei Domneşti a Ţării Româneşti cetăţenia valahă, care i se acordă pe data de 2 august 1848 prin Decretul nr. 394, publicat în "Monitorul Român" numărul 9 din 9 august 1848, considerând talentul d-lui Constantin Rozental, pictor istoric, considerând că a luat partea cea mai activă la revoluţia noastră şi dovezile ce a dat că se simte ca un adevărat Român.

O însoţeşte cu devotament pe Maria Rosetti, soţia lui C. A. Rosetti, care avea un copil de doar patru luni, pornită în urmărirea grupului de revoluţionari proscrişi (între care se afla şi soţul ei), duşi de turci în susul Dunării spre a fi scoşi din ţară în Austria, în septembrie 1848. După aceste evenimente, Rosenthal se tregae un timp la Paris, apoi trăieşte în exil în Elveţia şi la Graz. În mai 1851 pleacă spre Ardeal cu o misiune din partea comitetului revoluţionar român de la Paris. Este arestat la Budapesta, având asupra lui materiale revoluţionare. Moare în noaptea de 22 spre 23 aprilie 1851, în urma torturilor suferite în închisoare, fără să-şi fi trădat prietenii şi tovarăşii de luptă.

Într-o altă variantă asupra morţii lui Rosenthal se spune că s-ar fi sinucis, ca să nu fie obligat să-şi deconspire prietenii. O notă din Jurnalul lui C. A. Rosetti (însemnare din 5 februarie 1852), care spune: „Să piară un om atât de sfânt şi să nu se dea nici trupul mamei sale”, sugerează mai degrabă faptul că Rosenthal ar fi fost desfigurat de torturi şi de aceea trupul lui nu a fost dat familiei. Totuşi, niciuna din cele două variante ale morţii sale nu poate fi verificată istoric.

Multe dintre picturile sale înfăţişează portretele unor oameni iluştri contemporani autorului. Pentru pictura România revoluţionară, realizată la Paris în anul 1850, Rosenthal şi-a luat drept model pe Maria Rosetti (1819 - 1893), născută Grant, sora secretarului consulului englez la Bucureşti, Effingham Grant. Acest portret alegoric evocă luptele din Dealul Spirii din data de 13 septembrie 1848.

Pictează într-o manieră clasică realistă, cu accentele contrastului clar obscur. Rămâne în memoria noastră ca unul dintre primii artişti români, în perioada când la noi se iveau zorii unei şcoli de pictură, şi ca un brav luptător pentru cauza naţională. Opera lui Rosenthal îmbină mai multe tendinţe ale vremii. Regăsim reprezentarea alegorică şi apoteotică specifică romantismului, dar şi elegaţa tuşei clasice de formaţie academistă. Lucrează în general în stil pictural, acordând o importanţă deosebită cromaticii şi detaliilor. A lucrat preponderent în ulei pe pânză, compoziţii de dimensiuni mari. Lucrările având ca temă revoluţia română de la 1848, au fost cele care l-au consacrat pe Rosenthal.

Tablouri de C. D. Rosenthal

• 

  România aruncându-şi cătuşele pe Câmpia Libertăţii

• 

  România revoluţionară

Bibliografie

• Magazin istoric - Anul II, nr. 6 (15), iunie 1968.
• Pungă, Doina - Repere istorice în memoria artei româneşti - revoluţia de la 1848, Periodicul Muzeului Naţional de Istorie a României, Bucureşti, nr. 20/2008.