Dimitrie Onciul

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Dimitrie Onciul
Dimitrie Onciul.jpg
Născut 26 octombrie 1856, Straja, judeţul Suceava
Decedat 20 martie 1923, Bucureşti
Ocupaţie istoric
Sigla Academiei Romane.png
Membru titular
al Academiei Române
Ales 11 aprilie 1905
Semnătură Semnatura Dimitrie Onciul.png

Dimitrie Onciul (n. 26 octombrie 1856, Straja, judeţul Suceava - d. 20 martie 1923, Bucureşti) istoric, membru titular (11 aprilie 1905) al Academiei Române şi preşedinte al acesteia (1920-1923). Considerat a fi creatorul şcolii critice în istoriografia română.

Biografie

Născut la Straja, Dimitrie Onciul şi-a făcut studiile liceale şi universitare la Cernăuţi, continuându-şi specializarea la Viena, unde a făcut studii de epigrafie latină, diplomatică, paleografie şi sigilografie. S-a bucurat de învăţătura unor mari profesori, printre care Jan Urban Jarnik, filolog umanist ceh, care i-a deschis istoricului român un alt orizont, i-a scos la iveală o altă trăsătură a personalităţii sale intelectuale, aceea de filolog. Tot la Viena, Onciul a activat în Societatea studenţilor români „România jună”. La sfârşitul anului 1884, Dimitrie Onciul îşi ia doctoratul în filosofie, la Universitatea din Cernăuţi, cu teza la care lucra de mai mulţi ani intitultă „Despre începuturile fiinţei de stat româneşti” (Uber die Anfänge des romänischen Staatswesens).

Întors în ţară, a fost profesor la liceul şi Şcoala Normală din Cernăuţi, unde a predat istoria şi limba română. În 1896, Dimitrie Onciul a venit la Universitatea din Bucureşti ca profesor de istorie veche a românilor,iar între 1919 - 1923, a fost decan al Facultăţii de Litere şi Filosofie. Între 1900 şi 1923, Dimitrie Onciul a fost directorul Arhivelor Statului din Bucureşti. S-a ocupat de problema originii românilor, demostrând argumentat formarea poporului român pe o arie întinsă de ambele părţi ale Dunării şi respingând teoria migraţiunii medievale a românilor din Peninsula Balcanică. A demonstrat, pe bază de documente, că formarea statelor feudale româneşti a fost o firească urmare a dezvoltării vechilor formaţiuni politice locale, combatând teoria neştiinţifică a „descălecatului”. Este considerat ca fiind ctitorul şcolii critice în istoriografia română şi de numele său se leagă şi înfiinţarea Comisiei Consultative Heraldice, căreia i-a fost şi întâiul preşedinte. Spre sfârşitul vieţii, a intenţionat să scrie o mare lucrare despre relaţiile Ţărilor Române cu Ungaria, care să urmeze numeroasele studii asupra legăturilor istorice cu vecinii noştri de la sud de Dunare. Nu a mai apucat să-şi vadă rodul muncii sale, dar în semn de omagiu, în 1928, ca urmare a eforturilor urmaşului său la Academie, prof. N. Popescu, a apărut în Analele Academiei o primă parte a lucrării.

În discursul de recepţie susţinut la 22 martie 1906, Dimitrie Onciul afirma: „Istoria, ca cunoştinţă despre dezvoltarea oamenilor în manifestarea lor ca fiinţe sociale, are în vedere prezentul ca scop final. Ceea ce ea se caută să cunoască nu este atât faptul cum au fost oamenii în trecut, cât modul cum ei au devenit, ceea ce sunt în prezent...Deci, istoria are drept problemă nu atât a reconstitui trecutul, cât a explica prezentul cu ajutorul conştiinţei trecutului din resturile şi amintirile lui. Explicând prezentul, ea îndreaptă calea viitorului. Prin conştiinţa trecutului, a înţelege prezentul şi a îndrepta viitorul este problema cea din urmă şi tot rostul istoriei”. În răspunsul său, Dimitrie Alexandru Sturdza elogia acest discurs, care „ne-a introdus astăzi în istoria românească pe poarta cea mare, de unde străluceşte adevărul”.

Opera principală

  • Dragoş şi Bogdan, fondatorii principatului românesc, 1884
  • Teoria lui Roesler. Studii asupra stăruinţii românilor în Dacia Traiană, 1885
  • Radu Negru şi originile Principatului Ţării Româneşti, 1890 - 1892
  • Originile Principatelor Române, 1899
  • Românii în Dacia Traiană până la întemeierea principatelor (Chestiunea română), 1902
  • Ideea latinităţii şi a unităţii naţionale, 1919
  • Tradiţia istorică în chestiunea originilor române, 1906-1907

S-a ocupat şi de istoria provinciilor româneşti:

  • Zür Geschichte der Bukowina, 1887
  • Din istoria românilor din Maramureş, 1890
  • Date istorice despre Banat, 1919
  • Date istorice asupra Dobrogei, 1919

Bibliografie

  • Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964

Bibliografie recomandată

  • Ştefan Ştefănescu, Dorina N. Rusu, Bogdan-Alexandru Halic, Onciul, Dimitrie (1856-1923). Scrieri alese, Editura Academiei Române, Bucureşti 2005 ISBN 973-27-1322-4