Doina Cornea

Doina Cornea
Naţionalitate		română
Născută		30 mai 1929, Braşov
Ocupaţie		publicist, profesor

Doina Cornea (n. 30 mai 1929, Braşov), publicistă, traducătoare, profesor, disident anticomunist. A rămas în conştiinţa românească drept un simbol al disidenţei anticomuniste din perioada regimului totalitar al lui Nicolae Ceauşescu. A difuzat nenumărate texte şi proteste prin radio „Europa Liberă”, făcând astfel cunoscută opiniei publice internaţionale adevărata situaţie internă.

După schimbarea regimului politic a luptat pentru libertate, pluralism politic şi apărarea drepturilor omului, numărându-se printre fondatorii primelor organizaţii ale societăţii civile.

Biografie

A absolvit cursurile Facultăţii de Filologie din cadrul Universităţii din Cluj, continuându-şi activitatea la nivelul aceleiaşi instituţii ca asistent universitar şi, ulterior, conferenţiar la catedra de Limbi şi Literaturi Străine, specialitatea limba franceză. Convinsă de faptul că „fiecare atitudine spirituală individuală contează”, a căutat, prin exemplu personal, să schimbe ceva în acordul tacit al majorităţii intelectualilor de raportare la sistem. Astfel, în anul 1980 a reuşit să dea o formă publică crezului său politic şi social în lucrarea Încercarea labirintului (sub aspectul unui „samizdat”, volum manufacturat prin propriile-i forţe), care a circulat într-un cerc restrâns.

Această primă iniţiativă a fost urmată de producerea în acelaşi regim a patru noi traduceri din limba franceză, edificatoare pentru concepţia sa despre lume şi societate, Petru Gherman cu Ieremia Valahul, Lao Zi cu Tao to king, Gabriel Marcel cu Dreptate şi adevăr şi fragmente din Ştefan Lupaşcu, Omul şi cele trei etici ale sale. Eforturile sale de traducător şi distribuitor de material intelectual incompatibil ideologiei de partid şi de stat au fost dublate de o activitate publicistică frenetică.

Opiniile sale, însemnând protestele vehemente proferate la adresa debilităţii regimului naţionalist-comunist, au fost preluate de postul Radio Europa Liberă şi apreciate ca semne despre existenţa în România a unor voci potrivnice atotputerniciei Bucureştiului.

Urmare a acestor acţiuni, Doina Cornea a fost exclusă din corpul didactic universitar şi a cunoscut regimul de strictă supraveghere a aparatului de opresiune ceauşist. Mişcarea muncitorilor braşoveni din 15 noiembrie 1987 a fost folosită de ea pentru a-şi reafirma deschis profesiunea de credinţă, alegând de această dată ca formă de protest tipărirea şi răspândirea a 160 de manifeste de solidaritate. Reacţia instituţiilor de resort nu a întârziat, temerara protestatară fiind închisă între noiembrie/decembrie 1987. Eliberată la finele anului, i s-a stabilit domiciliu forţat în Cluj-Napoca.

A participat la manifestaţia stradală de la Cluj din 21 decembrie 1989, sub gloanţe. În seara de 22 decembrie se număra printre membrii CFSN, enumeraţi de Ion Iliescu în „Comunicatul către ţară” rostit la Televiziune. Deşi a anunţat că nu este şi nu se va constitui într-un partid politic, la 23 ianuarie, cu 128 de voturi pentru, 8 contra şi 5 abţineri, CFSN a hotărât transformarea FSN în formaţiune politică. Acest fapt a provocat proteste şi demisia unor personalităţi, printre care şi Doina Cornea. Din acest moment, a rămas un aprig opozant al noului regim.

Evenimentele care au marcat schimbarea de regim politic nu au entuziasmat-o peste măsură pe luptătoarea pentru libertate, pluripartitism politic sau apărarea drepturilor omului, dimpotrivă. Aceasta a înţeles că misiunea asumată în anii ’80 trebuia să prindă contururi într-o potentă societate civilă, capabilă în momentele de clivaj economic sau social să corecteze cursul politicii. Refuzul de a se amesteca în politica practicată în primele momente de libertate dovedea faptul că acţiunile sale vizau societatea în componentele ei atomare şi mai puţin exercitarea puterii.

La 6 august 1990 apărea cu sprijinul său Forumul Democrat Antitotalitar. De altfel, Doinea Cornea avea să fie cofondatoare a Grupului de Dialog Social, a Alianţei Civice şi a Fundaţiei Culturale „Memoria”. Ulterior, aceste organizaţii ale societăţii civile au fondat, împreună cu diverse partide politice, Convenţia Democratică din România.

Naşterea unei noi lumi a îndemnat-o la confesiune şi reflecţie, publicând volume de referinţă pentru universul său lăuntric: Liberté? Entretiens avec Michel Combes (1990), Scrisori deschise şi alte texte (1991), Faţa nevăzută a lucrurilor. Dialoguri cu Rodica Palade (1999) şi Puterea fragilităţii (2006). Doina Cornea nu a neglijat în anii ce s-au scurs de la Revoluţia din 1989 segmentul traducerilor, căutând să ofere publicului cititor texte pline de semnificaţie, precum Mircea Eliade, Încercarea labirintului. Convorbiri cu Claude-Henri Rocquet (1990), Vladimir Ghika, Ultimele mărturii (1997) şi Fragmente postume (2003).

Notorietatea discursului său despre libertate a fost răsplătită de Universitatea Liberă din Bruxelles cu acordarea titlului de Doctor Honoris Causa în 1989, în acelaşi an intrând şi în posesia premiului „Thorolf Rafto” (Norvegia). În anul 2000, statul român îi conferă Ordinul „Steaua României” în grad de Mare Cruce, iar cel francez, „Legiunea de Onoare” în grad de ofiţer. Numeroasele distincţii şi premii acordate de prestigioase instituţii europene sunt o expresie a recunoaşterii publice a curajului „de a-şi înfrânge frica, de a ajunge liberă înlăuntrul fiinţei sale”.

Bibliografie

• MARCU, George (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009, p. 84-85