Economia Târgu Mureşului

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare

Municipiul Târgu Mureş a fost de-a lungul timpului un important centru comercial şi industrial al Transilvaniei şi al României. Situat într-una din cele mai bogate regiuni forestiere, având în apropiere păşuni şi terenuri agricole întinse, beneficiind de resurse energetice importante (în special gaz metan), de forţă de muncă şi tradiţii meşteşugăreşti apreciabile, Târgu Mureşul a cunoscut o dezvoltare economică treptată, fapt care a stimulat şi dezvoltarea demografică, culturală a oraşului. Nu în ultimul rând poziţia geografică, în centrul arcului Carpatic, a favorizat încă din cele mai vechi timpuri apariţia bâlciurilor, oraşul devenind un important centru de schimburi economice, acest aspect fiind reflectat chiar în numele oraşului. În perioada interbelică în Târgu Mureş erau organizate 5 mari târguri,[1] în 13 ianuarie, 6 aprilie, 19 iunie, 1 septembrie, 9 noiembrie.

Începând cu secolele al XIV-lea - al XV-lea în Târgu Mureş înfloresc breslele meşteşugăreşti, o dată cu acestea intensificându-se şi mişcarea comercială. Activitatea breslelor s-a prelungit până la jumătatea secolului al XIX-lea, perioadă în care industrializarea înlocuieşte treptat micile bresle. O parte din îndeletnicirile meşteşugăreşti s-au păstrat în producţii contemporane, iar cealaltă parte a suferit modificări semnificative datorită industrializării. Cel mai bun exemplu pentru acest caz este industria mobilei, care îşi are originea în vechiul meşteşug al tâmplăriei.[2]

Deşi manufacturi existau încă din secolul al XVIII-lea, industria de fabrică apare în secolul al XIX-lea.

Perioada interbelică

În intervalul 1918-1944 industrializarea oraşului cunoaşte o dezvoltare semnificativă, mult mai puternică decât cea din unele oraşe ale României, în special datorită folosirii gazului metan drept combustibil şi materie primă pentru diverse activităţi industriale. Descoperit în anul 1907, a început să fie exploatat, pe teritoriul judeţului Mureş, în anul 1913.[3]

Agenţi economici cu capital
de peste 5 milioane lei (anii '30)
Nume Capital social Capital investit
Fabrica de bere Burger 15 milioane 26 milioane
Fabrica de zahăr - 77 milioane
Rafinăria de petrol 5 milioane 7 milioane
Fabrica de clei Mureşul 8 milioane 7 milioane
F. pentru prelucrarea pieilor 5 milioane 15 milioane
Fabrica de mobile S. şi R. 5 milioane 6 milioane

În 1930, conform registrului comercial,[4] în Târgu Mureş erau înscrise 405 firme individuale comerciale şi 61 industriale. Alături de acestea existau şi 40 de societăţi anonime (capital total subscris de peste 81 milioane lei), 12 sucursale de societăţi anonime, 33 societăţi în nume colectiv (capital total subscris de peste 25 milioane lei), 4 sucursale de societăţi în comandită, 13 agenţii de asigurare, 9 societăţi bancare şi 5 sucursale (capital total subscris de peste 66 milioane lei).

Conform unor statistici efectuate la nivelul anului 1935,[5] prin vama Târgu Mureşului au trecut peste 4,2 milioane kg mărfuri exportate, în valoare de peste 12 milioane lei şi peste 300 de mii kg mărfuri importate, în valoare de 37 milioane lei.

La nivelul anilor '30, în municipiul Târgu Mureş, cele mai importante activităţi industriale erau desfăşurate de următoarele întreprinderi: o moară sistematică, o fabrică de unt şi brânzeturi, una de bere, una de mezeluri, una de ciocolată şi bomboane, una de zahăr, una de oţet, una de şireturi şi dantele, o rafinărie de petrol, o fabrică de clei, una de oxigen, una de acid lactic, una de cazeină, una de săpun, două de capete de sifoane, un atelier mecanic şi turnătorie, două fabrici de pielărie, una de mobilă, una de bărci, una de butoaie, una de ţiglă de teracotă, una de obiecte din aragonit, una de oglinzi şi una de păpuşi.[6] Cele mai mari întreprinderi, cu un capital social sau investit de peste 5 milioane lei, erau: Fabrica de bere Albert Burger, Fabrica de zahăr, Rafinăria de petrol din Târgu Mureş, Fabrica de clei „Mureşul”, Fabrica pentru prelucrarea de piei brute, Fabrica de mobilă Syekely şi Rety.

În perioada interbelică, în piaţa financiar-bancară din Târgu Mureş, activau următoarele instituţii: Banca Naţională a României - prin sucursala sa din oraş, sucursala Băncii „Albina, Banca de Scont, Banca Comercială şi de Credit Ardeleană, Banca de Credit mărunt, Banca funcţionarilor, Casa de Economie „Agrar”, Casa de păstrare pentru interes general, Casa de Economie, Banca Generală de Comerţ, Banca Meseriaşilor Români.

Economia municipiului poate fi apreciată şi prin intermediul finanţelor publice, în acest sens sumele enunţate în prevederile bugetare ale municipalităţii, pentru anul 1936, sunt relevante.

Bugetul municipiului Târgu Mureş pentru anul 1936[7]
Venituri Cheltuieli
Venituri ordinare Venituri extraordinare Venituri speciale Total venituri Cheltuieli ordinare Cheltuieli extraordinare Cheltuieli speciale Total cheltuieli
23.996.000 3.500.000 3.414.000 30.910.000 23.996.000 3.500.000 3.414.000 30.910.000

Perioada socialistă

Schimbarea regimului, după evenimentele din 23 august 1944, atrage după sine modificări în toate domeniile vieţii din România. În plan economic au avut loc schimbări profunde, mai ales după naţionalizarea din 11 iunie 1948, economia trecând pentru o lungă perioadă de timp de la o economia de piaţă la o economie centralizată. Economia, industria, comerţul au fost reorganizate pe baze socialiste. Noul regim a considerat de maximă importanţă pentru România dezvoltarea sectorului industrial, în acest sens fiind întreprinse măsuri prin care vechile capacităţi industriale au fost sporite, concomitent cu dezvoltarea unor noi sectoare industriale.

Pe fostele amplasamente industriale din municipiul Târgu Mureş apar noi unităţi de lucru, modernizate, cu o capacitate superioară de producţie. În această categorie pot fi incluse: Fabrica de mobilă, transformată şi redenumită în Întreprinderea de Prelucrarea a Lemnului (IPL) „23 august”, Fabrica de produse lactate - dată în folosinţă în anul 1962, Fabrica de zahăr, Întreprinderea de morărit, panificaţie şi paste făinoase (IMPPF).

În cadrul industriei alimentare apar noi subramuri precum aceea a conservelor - fiind înfiinţată Întreprinderea pentru industrializarea legumelor şi fructelor (IPILF), a cărnii - prin înfiinţarea Întreprinderii de industrializare a cărnii (din aceasta făcând parte abatorul precum şi alte secţii de prelucrare).

În cadrul industriei textile apar noi fabrici precum Textila-Mureş, Întreprinderea Prodcomplex, Întreprinderea de confecţii Mureşul - dezvoltată în 1973, păstrându-se şi câteva unităţi cooperatiste precum Tricotex.

În industria prelucrării lemnului pe lângă IPL 23 august, la momentul respectiv una din cele mai mari fabrici de mobilă din România, este construită o altă fabrică ILEFOR, cu acelaşi profil, producţia de mobilă.

Bogatele zăcăminte de gaz metan au permis dezvoltarea industriei chimice, fiind înfiinţat în anul 1966, Combinatul de îngrăşăminte chimice (cunoscut după 1990 ca Azomureş).

Perioada post-socialistă

Specializarea preponderent industrială a municipiului Târgu Mureş, din timpul regimului socialist, s-a diminuat treptat după evenimentele din 1989. Anii '90 în România, perioada de tranziţie de la socialism la capitalism, au însemnat pentru municipiul Târgu Mureş, ca de altfel pentru multe din localităţile României, restructurarea capacităţilor industriale concomitent cu trecerea economiei din sfera statului în sfera privată, economia municipiului având ca bază comerţul şi serviciile.

După anul 2000 în municipiul Târgu Mureş existau peste 8500 de agenţi economici privaţi şi câţiva agenţi economici cu capital majoritar sau integral de stat. Alături de agenţii economici cu capital autohton, apar diverse firme cu capital străin, investiţiile străine cunoscând o creştere semnificativă. Conform unor statistici oficiale,[8] investiţiile străine în judeţul Mureş fiind cu aproximativ 7% mai mari decât nivelul mediu de investiţii străine din România.

Din punct de vedere industrial, o parte din specificul municipiul din perioada socialistă a fost păstrat, 75% din industria oraşului fiind reprezentată de industria constructoare de maşini, chimică, confecţii, textilă, şi cea de prelucrare a lemnului.[9]

Note

  1. Enciclopedia României, 1938-1943, p. 682
  2. Mureş: Monografie 1980, p. 116
  3. Mureş: Monografie 1980, p. 124
  4. Enciclopedia României, 1938-1943, p. 682
  5. Enciclopedia României, 1938-1943, p. 682
  6. Enciclopedia României, 1938-1943, p. 682
  7. sumele sunt exprimate în lei
  8. Ghidul turistic al municipiului Târgu Mureş. Editat de Consiliul Local şi Primăria Municipiului Târgu Mureş, p. 91
  9. Ghidul turistic al municipiului Târgu Mureş. Editat de Consiliul Local şi Primăria Municipiului Târgu Mureş, p. 91

Bibliografie

  • Enciclopedia României. Comitetul de direcţie: D. Gusti, Constantin Orghidan, Mircea Vulcanescu si Virgiliu Leonte. Imprimeria Naţională. Bucureşti 1938-1943
  • Mureş: Monografie. Aurel Lupu, Oliviu Marcu, Grigore Ploeşteanu. Editura Sport Turism. Bucureşti 1980