Giroc

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Satul
Giroc

Comuna Giroc
Judeţul Timiş (TM)

Stema judetului Timis.png
Giroc Biserica ortodoxa.JPG
Atestare 1371
Populaţie 2.291 locuitori
Cod poştal 307220
Pagină web http://www.giroc.ro/

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Giroc este un sat în judeţul Timiş, în zona periurbană a municipiului Timişoara. Este centrul administrativ al comunei omonime şi are o populaţie de 2.291 locuitori (2002).

Localizare

Girocul este o localitate suburbană a municipiului Timişoara, situată la circa 4 km sud de acesta. Se mai învecinează la vest cu Urseni, la sud-sud-vest cu Şag iar la vest cu Chişoda. Prin sudul localităţii curge râul Timiş, care desparte Girocul de Pădureni şi Unip.

Etimologie

Originea toponimului „Giroc” este necunoscută, însă există câteva ipoteze cu privire la ea. În monografia istorică a Girocului întocmită de Octavian Gruiţa, cercetătorul girocean evidenţiază o posibilă ipoteză care porneşte de la observaţia academicianului Iorgu Iordan, în „Dicţionarul numelor de familie româneşti”, care arată că în româneşte există o rădăcină din bulgara veche: „dzoro”. Împreună cu sufixul "-oc" ar fi dus la naşterea toponimului „Gioroc”, care a devenit cu timpul în limba vorbită „Giroc”. Toponime similare există şi în alte regiuni ale ţării: „Girocel” şi „Girocul Mare”, în judeţul Dolj; „Giorocuţa” în judeţul Sălaj; Ghioroc în judeţul Arad.[1] Locuitorii se numesc giroceni.

Istorie

Condiţiile favorabile pe care le oferă apropierea de râul Timiş, solul fertil şi pădurea din apropiere, au constituit premisele apariţiei de timpuriu a aşezărilor umane. Pe teritoriul localităţii şi în împrejurimi, au fost descoperite numeroase vestigii arheologice şi aşezări din diferite epoci preistorice. Cu toate acestea, prima menţiune documentară a Girocului datează din 1371-1372, într-un document prin care Sigismund de Luxemburg al Ungariei donează moşia Gyureg lui Vladislau, fiul lui Stefan de Taar. De-a lungul evului mediu continuă să fie sporadic menţionat prin diferite documente. Între 1453 - 1497 apare cu numele maghiar Szent György. Cert este că la 1456, Chişoda apare menţionată drept proprietate a lui Iancu de Hunedoara, motiv pentru care este posibil ca şi Girocul să fi avut acelaşi statut. [2]

Mai târziu, conscripţiile lui Marsigli din 1690 - 1700 vorbesc despre Gyirog. După cucerirea Banatului de către austrieci, apare pe harta de la 1717 cu numele Juroc, cu 60 de case, iar pe harta ui Mercy de la 1723 cu numele Jurok. Până la 1848, terenul agricol a fost proprietate camerală. După anul revoluţionar 1848 şi desfiinţarea iobăgiei, Girocul a cunoscut o dezvoltare accentuată, cu toate că a suferit şi de vicisitudinile naturii care i-au adus inundaţii puternice în 1859 sau seceta gravă dintre 1863-1864. Ca urmare a inundaţiilor, s-a impus îndiguirea Timişului la Giroc. Lucrările de îndiguire au încput la 1874 şi i-au văzut pe giroceni protagonişti direcţi, ei participând din plin atât cu braţele cât şi cu animalele şi carele pentru îndiguirea Timişului.

În a doua jumătate a secolului XIX, satul a beneficiat de modernizarea generală care cuprindea Banatul, fiind pe rând conectat la reţeaua poştală, la ce atelegrafică apoi la calea ferată Timişoara - Baziaş, una din primele căi ferate din Banat, care lega Timişoara de portul dunărean Baziaş, dată în folosinţă la 1858. Satul a beneficiat de staţie la cale ferată şi i-a permis de timpuriu transporturi moderne, mai ales legătura cu Timişoara, unde puteau fi desfăcute mai uşor produsele locale. În 1897, profesorul Atanasie Baicu a înfiinţat la Giroc Banca Poporală „Ghiroceana”, o instituţie de credit rurală care i-a sprijinit pe ţăranii români să cumpere terenurile agricole puse la vânzare, oferindu-le credite mult mai avantajoase decât puteau primi de la băncile timişorene. Banca a jucat un rol fundamental pentru modernizarea agriculturii şi creşterea simţitoare a bunăstării generale.

Înainte de primul război mondial, pe drumul dintre Timişoara şi Giroc s-a înfiinţat o fabrică de cărămidă care aparţinea firmei „Burghard-Becker”. Mulţi dintre ghiroceni au lucrat acolo. Fabrica a fost închisă din cauza concurenţei cu marile centre de producere a cărămizii de la Jimbolia şi Lugoj.

Între 1910 - 1912, din motive economice, mai multe familii de germani din Niţchidorf s-a mutat în hotarul Girocului, pe locul numit „Nemţi”, la 1 km SV de vatra satului. S-a constituit astfel un cătun german, care însă s-a destrămat după nu mulţi ani, pe măsură ce germanii s-au mutat în sat, unde şi-au construit şi case.

În primul război mondial au decedat 82 de ghiroceni. În cinstea lor a fost ridicat un monument ridicat în curtea bisericii în 1927, construit de Banca Populară „Ghiroceana”.

După unirea Banatului cu România, a avut loc, la 1921, exproprierea baronilor maghiari şi redistribuirea terenului către ţărani. Pe hotarul satului a existat cel puţin o astfel de mare proprietate, a unui baron maghiar care deţinea şi un castel. După acest moment începe să se formeze o pătură înstărită de ţărani. Cu sprijinul băncii Ghiroceana ei achiziţionează şi utilaje agricole.

După cel de-al doilea război mondial, a avut loc naţionalizarea şi colectivizarea, apoi industrializarea parţială, creşterea fenomenului migratoriu şi a navetismului. Satul s-a dezvoltat în continuare. După revoluţia din 1989 a cunoscut o perioadă de stagnare iar în prezent beneficiază de o poziţie şi de o conjunctură favorabilă, fiind una din cele mai bogate localităţi rurale din judeţul Timiş.

Demografie

Evoluţia populaţiei

<lines size=450x180 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=2600 colors=003153,F5B800,99BADD,BFFF00 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total,români,germani, maghiari

1880,1846,1735,83,27 1890,2022,1860,126,34 1910,2361,2010,186,78 1930,1995,1709,177,78 1941,2100,1742,214,131 1966,2500,2064,201,190 1977,2598,2270,182,59 1992,2122,2005,24,48 2002,2291,2202,10,41 </lines>

Până la primul război mondial, a avut loc o creştere generală a populaţiei. Girocul era majoritar român, cu doar puţini reprezentanţi ai etniilor cele mai răspândite în Banat. Între 1910-1912, s-au mutat la Giroc câteva familii de germani de la Niţchidorf. Numărul cel mai mare a germanilor s-a situat astfel în jurul a circa 10% din totalul populaţiei. În primul război mondial populaţia scade, apoi trece printr-o perioadă de realtivă stagnare până la al doilea război mondial, când scade din nou. După aceea începe să crească şi mai ales după 1960, când încep să se stabilească la Giroc mai multe familii venite din restul ţării, în special din judeţul Caraş-Severin şi din Ardeal (mai ales Bihor). Are loc o dezvoltare industrială pe teritoriul comunei, mai ales din lipsa de spaţiu adecvat în Timişoara. Muţi timişoreni se stabilesc aici şi contribuie la creşterea populaţiei navetiste.

În ianuarie 1977, 145 de gospodării şi 545 de locuitori din afara vetrei propriu-zise a Girocului, sunt desprinse şi trecute din punct de vedere administrativ în componenţa municipiului Timişoara, pentru a forma actualul cartier Fratelia B, alipit de oraş.[3] Din acest motiv, la recensământul efectuat în acelaşi an, nu mai este înregistrată această populaţie ci numai cea efectiv sub administraţia comunei Giroc. Cu toate acestea, numărul locuitorilor este semnificativ şi nu scade. Împreună cu acea porţiune, ar fi înregistrat peste 3.100 de locuitori.

După scăderea înregistrată spre sfârşitul anilor '80 şi începutul anilor '90, numprul locuitorilor s-a stabilizat şi a început din nou să crească. Atât germanii cât şi maghiarii s-au redus semnificativ la număr, iar majoritatea românească s-a întărit. La recensământul din 2002[4], populaţia Girocului era de 2.291 locuitori, dintre care 2.202 români.

Economie

Girocul joacă un rol important pentru economia Timişoarei, întrucât s-a constituit drept rezervă de forţă de muncă iar în ultimii ani a început să găzduiască agenţi economici atraşi de economia timişoreană dar care s-au amplasat în zonele limitrofe.

Bibliografie

  • Gruiţa, Octavian, Giroc. Monografie istorică, Editura Marineasa, Timişoara, 1996, ISBN 973-9185-49-5

Note

  1. Gruiţa, p.30
  2. Gruiţa, p.30
  3. Gruiţa, p.18
  4. Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002