Guvernul Constantin A. Creţulescu
de la Enciclopedia României
Guvernul C. A. Creţulescu | |||||
Mandat 1 martie 1867 – 4 august 1867 | |||||
Prim-ministru | Constantin A. Creţulescu | ||||
Coaliţie | Înţelegerea de la Concordia (radicali, maişti, fracţionişti) | ||||
Index: Guvernele României | |||||
← | → |
Guvernul Constantin A. Creţulescu a funcţionat între 1 martie 1867 – 4 august 1867. A fost expresia înţelegerii de la Concordia între radicalii munteni şi liberalii moldoveni, fracţionişti şi maişti. Supus presiunilor interne ale unei opoziţii puternice şi presiunilor externe din cauza nerezolvării problemei străinilor, perioada a fost marcată de o perpetuă criză politică.
Cea mai importantă lege a fost introducerea sistemului monetar prin care leul a devenit moneda naţională a statului român.
Cuprins
Contextul instalării
Carol încearcă mai întâi să formeze un guvern de orientare liberală, însă conservatorii refuză să acorde votul radicalilor. După negocieri politice, se optează pentru un guvern expresie a înţelegerii de la Concordia, însă cu un prim-ministru moderat fără a fi o personalitate politică de prim rang.
Din poziţia de ministru de Interne, I. C. Brătianu era cel care dădea personalitate cabinetului. Lista cabinetului a fost imediat contestată de conservatori, N. Blaremberg susţinând că acest executiv nu reprezintă expresia majorităţii care a acordat votul de neîncredere precedentului cabinet.
Activitatea guvernamentală
Programul de guvernare. Introducerea sistemului monetar
Pentru a tempera ostilitatea opoziţiei, guvernul alcătuieşte un program moderat prin care se angaja să apere Constituţia, să aplice „cu cea mai riguroasă neparţialitate legile” şi să facă „să domnească ordinea şi economia în finanţele ţării”. În ciuda acestei moderaţii exprimate de un guvern dominat de radicali, criticile opoziţiei sunt vehemente.
Echilibrul între putere şi opoziţie face ca nu toate proiectele de lege să întrunească majoritatea voturilor în Adunare. Guvernul reuşeşte să obţină aprobarea pentru reluarea lucrărilor la construcţia căii ferate Bucureşti - Giurgiu, lucrări concesionate asociaţiei J. T. Barkley & J. Staniforth încă din 1865. De asemenea, pe 22 aprilie 1867, este aprobat proiectul de lege privind sistemul monetar. Astfel, leul devine moneda naţională a Principatelor, având 100 de diviziuni, numite bani. Această măsură a fost una extrem de importantă în epocă, căci a pus capăt haosului economic de pe piaţa internă şi avea o bună semnificaţie în sensul afirmării tendinţelor de independenţă manifestate de statul român.
În schimb, anumite iniţiative, precum înfiinţarea unor miliţii din bugetul Ministerului de Război, sau introducerea unor taxe vamale pentru Bucureşti, sunt respinse categoric de opoziţie.
Problema străinilor
Problema străinilor este reluată. Printr-o circulară a Ministerului de Interne din 21 martie, străinilor le era interzisă arendarea de imobile sau şederea la sate. Primarii sunt însărcinaţi cu întocmirea unor liste de evrei şi se înfiinţează un birou de paşapoarte (18 aprilie) pentru a pune capăt afluxului de imigranţi ilegali.
Aceste măsuri au stârnit nemulţumiri atât în ţară cât şi în străinătate. Consulii Angliei, Austriei şi Rusiei trimit proteste guvernului. Explicaţiile guvernului, punerea în aplicare a unei circulare din timpul lui Cuza, nu mulţumesc puterile garante, astfel că problema ajunge la urechile lui Napoleon al III-lea.
Sfârşitul guvernării
Gafa diplomatică a ministrului Tobias Gherghel privind misiunea militară franceză, precum şi vizita prinţului Mihail Obrenovic al Serbiei au amplificat suspiciunile puterilor garante. Guvernul este acuzat de sprijinire a revoluţionarilor bulgari şi organizarea de acţiuni subversive în Ardeal. Înlocuirea ministrului de Război nu calmează spiritele. Presiunea opoziţiei interne îl determină pe I. C. Brătianu să îşi depună demisia la 29 iulie, fapt ce antrenează căderea întregului guvern la 4 august 1867.
Componenţa cabinetului
Portofoliu | Portret | Nume | Grup politic | Mandat |
---|---|---|---|---|
Preşedintele Consiliului de Miniştri |
Constantin A. Creţulescu | moderat | 1 martie 1867 - 4 august 1867 | |
Ministru de Interne | Ion C. Brătianu | radical | 1 martie 1867 - 29 iulie 1867 | |
Ministrul Afacerilor Străine | Ştefan Golescu | radical | 1 martie 1867 - 4 august 1867 | |
Ministru de Război | Tobias Gherghel | independent | 1 martie 1867 - 24 mai 1867 | |
Gheorghe Adrian | independent | 24 mai 1867 - 4 august 1867 | ||
Ministrul Finanţelor | Alexandru Văsescu | maist | 1 martie 1867 - 4 august 1867 | |
Ministrul Justiţiei | Constantin A. Creţulescu | moderat | 1 martie 1867 - 4 august 1867 | |
Ministrul Lucrărilor Publice | ad. int. Dimitrie C. Brătianu | radical | 1 martie 1867 - 4 august 1867 | |
Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii |
Dimitrie C. Brătianu | radical | 1 martie 1867 - 4 august 1867 |
Bibliografie
- Bulei, Ion; Mamina, Ion, Guverne şi guvernanţi (1866 - 1916), Editura Silex, Bucureşti, 1994
- Neagoe, Stelian, Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007
- Neagoe, Stelian, Istoria guvernelor României de la începuturi - 1859 până în zilele noastre - 1999, Editura Machiavelli, ediţia a II-a, Bucureşti, 1999
- Nicolescu, Nicolae C., Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 - 2003), Editura Meronia, Bucureşti, 2003