Ioachim Miloia

Ioachim Miloia
Ioachim Miloia
Naţionalitate		român
Născut		3 mai 1897, Ferendia, Timiş
Decedat		25 martie 1940, Timişoara
Ocupaţie		pictor, istoric, arheolog

Ioachim Miloia (n. 3 mai 1897, Ferendia, judeţul Timiş - d. 25 martie 1940, Timişoara) mare om de cultură al Banatului interbelic, doctor în istoria artelor, director şi organizator al Muzeului Banatului, istoric, arheolog, pictor.

Originea. Anii studenţiei

S-a născut la 3 mai 1897 în Ferendia, judeţul Timiş. Tatăl său, învăţătorul Achim Miloia era originar din satul Fizeş, judeţul Caraş-Severin, iar mama sa, Maria Miloia, născută Popescu, era fiica unor comercianţi din satul Tirol, judeţul Caraş-Severin. Primele cursuri şcolare le-a urmat în satul natal, unde l-a avut ca dascăl chiar pe tatăl lui. A urmat apoi liceul la Caransebeş, pe care l-a absolvit în 1916, după care a urmat Institutul Pedagogic Diecezan din Caransebeş. În această perioadă a început să dezvolte preocupări artistice. Astfel, după ce a terminat studiile la Institutul Diecezan, în 1919, a decis să se înscrie la Facultatea de Litere din Bucureşti, în anul III. În paralel începe să frecventeze cursurile Academiei de Arte Frumoase din Bucureşti și se angajează la atelierul pictorului Mirea.

Din dorința de a aprofunda studiile artistice, în toamna anului 1920, tânărul Ioachim Miloia pleacă la studii în Italia. Se înscrie la Academia de Belle Arte din Roma, pe care o termină în iunie 1922. În toamna aceluiaşi an se înscrie, mai departe, la Universitatea din Roma, unde a fost admis în anul III şi începe să lucreze la obținerea doctoratului în istoria artelor. Avea să-și susțină teza de doctorat, intitulată „Legenda crucii în literatura şi arta medievală", cinci ani mai târziu, pe 26 aprilie 1927. După o lungă perioadă de studii în Italia, presărată cu multe dificultăţi, dar şi cu momente mai plăcute, cum ar fi călătoria la Riga, în Lituania, Ioachim Miloia se reîntoarce în patrie, la Caransebeş.

Proaspăt reîntors în țară, își caută de lucru mai întâi la Caransebeş, apoi la Cluj şi Bucureşti. Într-un final, a găsit un post de învăţător la Şcoala Normală de Învăţători din Timişoara. Stabilindu-se aici, preocupările lui încep să se concentreze pe cultura și arta din zona Banatului. Treptat, se implică tot mai mult în viaţa culturală a Banatului, studiază în detaliu arta bănăţeană, publică studiile rezultate în revistele locale, susţine conferinţe şi în scurt timp reușește să-și câștige un binemeritat prestigiu în societatea locală.

Director al Muzeului Banatului

Începând cu data de 28 ianuarie 1928, Ioachim Miloia este numit director al Muzeului Bănăţean (devenit mai târziu Muzeul Banatului). Totodată, este ales secretar general al Societăţii de Istorie şi Arheologie din Timişoara, al cărei director va deveni din 1930. Venirea lui Ioachim Miloia în fruntea Muzeului Banatului este un punct de cotitură al muzeografiei bănăţene. În condiţiile în care Politehnica era singura instituţie superioară de cultură românească din Timişoara, el transformă Muzeul în al doilea mare centru cultural capabil să polarizeze viaţa culturală a Banatului. Ca director al Muzeului are ocazia să conducă numeroase cercetări cu profil istoric şi arheologic, iar interesul său se concentrează mai ales pe arta bisericească. Încă de la începutul anului 1928 alcătuieşte un chestionar istorico-arheologic pe care îl răspândeşte preoţilor, învăţătorilor şi notarilor din comunele şi satele bănăţene, pentru a culege informaţii istorice despre fiecare loc în parte. Pune bazele Analelor Banatului, publicaţie buletin a Muzeului Bănăţean care va fi un adevărat pilon al istoriografiei bănăţene. În cadrul Analelor publică numeroase articole şi studii pe diverse teme.

În continuare se preocupă de extinderea Muzeului, care funcţiona într-un spaţiu insuficient dintr-o clădire de pe strada Lonovici (astăzi Augustin Pacha, sediul filialei Academiei Române). El susţine construirea unui Palat Cultural în acest scop, dar după consultările cu ministrul Banatului Sever Bocu, se decide amplasarea acestuia în Castelul Huniade, unde funcţionează şi astăzi. Tot el face primele demersuri pentru înfiinţarea unui muzeu etnografic al Banatului şi aduce colecţia de păsări a lui Dionisie Linţia la Muzeu (viitoare Secţie de Ştiinţele Naturii). Pe tot parcursul activităţii sale, va fi preocupat de asigurarea unui spaţiu adecvat pentru colecţiile muzeale, însă în ciuda eforturilor depuse, nu-și va vedea împlinit visul ca Banatul să aibă un Palat Cultural dedicat unui muzeu pe măsură.

În prim-planul vieţii culturale bănăţene

„„Ceea ce a realizat Ioachim Miloia singur a fost punerea bazelor solide şi fixarea cadrelor largi ale Muzeului Bănăţean, conceput ca o icoană autentică a vieţii materiale şi spirituale a Banatului şi ca centru de cercetări ştiinţifice asupra trecutului şi prezentului acestui admirabil colţ de ţară românească. Soarta nu i-a permis lui, ca atâtor deschizători de drumuri, să-şi vadă visul împlinit”.” (Constantin Daicoviciu)

Miloia pictează sau restaurează picturi la bisericile din Folia, Topolovăţu Mare, Cuptoare-Secu, Bocşa Montană, Jebel, Oraviţa, Iosefin (împreună cu pictorul Catul Bogdan), Anina. Face investigaţii în bisericile din satele bănăţene, dezvoltă cercetarea ştiinţifică în domeniile arheologiei şi arhitecturii bisericeşti. Împreună cu Constantin Daicoviciu cercetează aşezările preistorice din Banat. Îmbogăţeşte colecţiile Muzeului cu achiziţii din străinătate. Face demersuri să recupereze valoroasele lucrări de artă din colecţiile Timişoarei (printre care lucrări de Tizian, Teniers, Carlo Dolci), rechiziţionate de către armata sârbă la ocuparea oraşului în 1918. Este asistent la Politehnica din Timişoara la catedra de geometrie descriptivă. Scrie pentru Luceafărul şi Revista Institutului Social Banat-Crişana. La iniţiativa lui Miloia sunt înfiinţate Arhivele statului din Timişoara. Este membru fondator al Societăţii Scriitorilor din Banat. Studiază portul popular bănăţean şi publică articolul Portul naţional. Susţine înfiinţarea unei Episcopii la Timişoara şi aduce o contribuţie importantă în acest sens, prin publicarea de articole de popularizare a acestei tematici. Este preocupat de înfiinţarea unei Universităţi la Timişoara, o lipsă pe care o vede de neconceput în raport cu importanţa oraşului.

O etapă deosebit de importantă în activitatea lui Ioachim Miloia a constituit-o înfiinţarea în 1932 a Institutului Social Banat-Crişana care a reunit şi a cristalizat activitatea ştiinţifică a cercetătorilor bănăţeni interbelici. Miloia a fost preşedinte al Secţiei Culturale Artistice şi redactor la revista publicată de Institut. Din 1937 este numit director al Direcţiei Arhivelor Regionale Bănăţene, prilej cu care organizează instituţia şi începe să cerceteze şi să pună în valoare fondurile arhivistice. În acelaşi an este numit preşedinte al Secţiei istorico-etno-muzeale a Regionale Astrei din Banat.

Spre sfârşitul anului 1939, cu organismul din ce în ce mai slăbit, starea de sănătatea i se înrăutăţeşte. Se internează la Cluj, dar doctorii de acolo nu reuşesc să-l vindece. Se stinge din viaţă la 25 martie 1940 la Timişoara.

Opera

• Galeria Maeştrilor clasici – Pictura Renaşterii
• Legenda crucii în literatura şi arta medievală
• Consideraţiuni asupra Renaşterii
• Studii şi articole de artă
• Studii şi articole de istorie

Bibliografie

• Turcuş, Aurel, Ioachim Miloia (1897 – 1940). Viaţa şi activitatea, Editura Eurostampa, Timişoara, 2006 ISBN 973-687-414-1