Ion Luca Caragiale

Ion Luca Caragiale
Naţionalitate		român
Născut		30 ianuarie 1862 sau 1 februarie 1852, Haimanale, judeţul Prahova interbelic, azi I. L. Caragiale, judeţul Dâmboviţa
Decedat		9 iunie 1912, Berlin
Ocupaţie		scriitor şi dramaturg

Ion Luca Caragiale (n. 30 ianuarie 1862 sau 1 februarie 1852, Haimanale, judeţul Prahova interbelic, azi I. L. Caragiale, judeţul Dâmboviţa, d. 9 iunie 1912, Berlin), scriitor şi dramaturg român, membru post-mortem al Academiei Române (28 octombrie 1948).

Biografie

S-a născut în familia administratorului moşiei aparţinătoare mănăstirii Mărgineni. Tatăl său a devenit mai apoi avocat şi magistrat în capitala judeţului. Bunicul lui Ion Luca Caragiale, Ştefan, era de origine greacă şi a venit la Bucureşti în alaiul domnitorului fanariot Ioan Gheorghe Caragea de la care i se trage şi numele. Ştefan Caragiale a avut trei fii: Costache, Iorgu şi Luca, dintre care primii doi au devenit nume de rezonanţă în istoria teatrului românesc. Maria, mama scriitorului, era fiica unui negustor din Braşov.

Primele studii le-a făcut cu părintele Marinache de la Biserica Sfântul Gheorghe din Ploieşti, iar între anii 1860 -1864 a urmat clasele primare la Şcoala Domnească din Ploieşti, oraşul de reşedinţă a judeţului.

A urmat Gimnaziul „Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti, terminându-şi în 1868 clasa a V-a liceală la Bucureşti. Atras de teatru, a urmat, în cadrul Conservatorului din Bucureşti, Clasa de Mimică şi Declamaţie a unchiului său Costache Caragiale (1868-1870).

A ocupat diferite funcţii: copist la Tribunalul de Prahova în 1870, sufleur şi copist la Teatrul Naţional din Bucureşti în anul următor, redactor la „Timpul” (din 1878), a fost numit revizor şcolar în judeţul Neamţ şi Suceava (1881-1884), iar apoi a fost mutat la cerere în 1882 în circumscripţia Argeş-Vâlcea, funcţionar la Regia Monopolurilor Statului, profesor la liceul particular Sf. Gheorghe din Bucureşti în 1890, director general al teatrelor din 1888.

Şi-a început activitatea literară colaborând la publicaţiile vremii: „Albina Carpaţilor”, „Convorbiri literare”, „Drapelul”, „Epoca”, „Evenimentul”, „Ghimpele” (unde a susţinut rubricile Varietăţi şi Una-alta), „Literatura şi arta română”, „Lumea veche”, „Noua revistă română”, „Opinia”, „Revista contimpurană”, „România jună”, „Românul”, „Sara”, „Telegraful”, „Tribuna”, „Universul literar”, „Viaţa nouă”, „Ziua”. A scos revista Claponul (1877), un Calendar al Claponului (1878), ziarul Naţiunea română (1893, împreună cu Frédéric Damé), „Moftul român” (1893, împreună cu Anton Bacalbaşa), „Vatra” (1901, împreună cu Ioan Slavici şi George Coşbuc).

Opere

Comedii

• O noapte furtunoasă (1878)
• Conul Leonida faţă cu reacţiunea (1880)
• O scrisoare pierdută (1884)
• D-ale carnavalului (1885)

Drame

• Năpasta (1890)

Traduceri

• Roma învinsă de Al. Parodi
• L' Hetman de P. Déroulède
• La Camaraderie de E. Scribe

Nuvele

• O făclie de Paşte
• Păcat
• Două loturi
• În vreme de război
• La hanul lui Mânjoală
• Kir Ianulea

Snoave

• Fără noroc
• Norocul şi mintea
• Minciuna

Bibliografie

• Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999, ISBN 973-27-06967
• Cubleşan, Constantin, Antologia basmului românesc cult, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2002, ISBN 973-35-1428-4

Lecturi suplimentare

• Vasile Fanache, Caragiale, Cluj, Editura Dacia, 1997, ISBN 978-973-35-0597-6.
• Şerban Cioculescu, Viaţa lui Ion Luca Caragiale, Bucureşti, 1940

Legături externe

• Casa memorială Ion Luca Caragiale