Maria Antonescu

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Maria Antonescu
Replace this image female.png
Născută 3 noiembrie 1892, Calafat, judeţul Dolj
Decedată 18 octombrie 1964, Bucureşti

Maria Antonescu (n. 3 noiembrie 1892, Calafat, judeţul Dolj - d. 18 octombrie 1964, Bucureşti), soţia mareşalului Ion Antonescu, deţinut politic.

Biografie

A doua soţie a mareşalului Ion Antonescu, fiica lui Teodor Niculescu, căpitan în armata română, şi a Angelei. Din primul său mariaj cu Gheorghe Cimbru i s-a născut singurul fiu, bolnav de poliomielită. Cea de-a doua căsătorie cu Guillaume August Joseph Fueller (Paris) s-a încheiat printr-un divorţ controversat, la 26 februarie 1927.

Şase luni mai târziu, se va căsători, pentru a treia oară, cu Ion Antonescu (29 august 1927). Cuplul a intrat în atenţia opiniei publice în urma unor acuzaţii de bigamie, de altfel obiectul unui proces care a durat trei ani (1935 - 1938). Avocatul celor doi inculpaţi a fost Mihai Antonescu, viitorul ministru de Externe al României în perioada guvernării antonesciene.

Căutând să se distanţeze de imaginea publică cultivată de Elena Lupescu şi, în acelaşi timp, să rivalizeze cu regina-mamă Elena, Maria Antonescu a revigorat tradiţia antebelică, prin înfiinţarea în scopuri caritabile a Consiliului de Patronaj. După intrarea României în război, colaboratoarele ei (între care Veturia Goga) au intenţionat să sprijine financiar familiile soldaţilor români aflaţi pe front.

A fost arestată la 14 septembrie 1944 şi acuzată de gestionare frauduloasă a fondurilor Consiliului de Patronaj. În perioada martie 1944 şi aprilie 1946 a fost închisă în Uniunea Sovietică, pentru ca, după execuţia lui Ion Antonescu, să fie transferată în închisoarea militară de la Malmaison şi, ulterior, la Mislea (lângă Ploieşti). În timpul detenţiei sale a încercat în repetate rânduri să se sinucidă.

A fost eliberată în 1955 şi obligată să accepte domiciliul forţat în localitatea Lăţeşti (lângă Feteşti). Parţial integrată protipendadei bucureştene, Maria Antonescu a devenit cunoscută opiniei publice româneşti numai după ascensiunea politică a soţului său.

Bibliografie

  • MARCU, George (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009