Petre Sebeşanu Aurelian

Petre S. Aurelian
Născut		13 decembrie 1833, Slatina
Decedat		24 ianuarie 1909, Bucureşti
Ocupaţie		om politic, economist, inginer agronom, publicist
Membru titular al Academiei Române
Ales		9 septembrie 1871
Preşedintele Adunării Deputaţilor
Mandat 9 decembrie 1895 - 21 noiembrie 1896
Preşedintele Senatului României
Mandat 16 noiembrie 1902 - 23 decembrie 1904 9 iunie 1907 - 24 ianuarie 1909
Preşedintele Consiliului de Miniştri
Mandat 21 noiembrie 1896 - 26 martie 1897
Partide		Partidul Naţional Liberal (1875 - 1909)
Semnătură

Petre Sebeşanu Aurelian (n. 13 decembrie 1833, Slatina - d. 24 ianuarie 1909, Bucureşti), om politic, economist, inginer agronom, publicist, membru al Academiei Române. Ilustru specialist în agronomie, preşedinte al Academiei Române, Petre S. Aurelian a ocupat funcţii importante în stat. A fost prim-ministru al României, ministru în numeroase portofolii, primar al Capitalei, preşedinte al Senatului şi al Adunării Deputaţilor. În rândul Partidului Naţional Liberal a format o disidenţă a „drapeliştilor”, neîncetând să creadă în valorile şi principiile liberalismului.

Originea. Studiile

Petre S. Aurelian îşi are originea în familia unui învăţător transilvănean, care în 1819 se stabileşte la Slatina. Urmează şcoala primară în localitatea natală, apoi devine bursier la Liceul „Sfântul Sava” din Bucureşti, al cărui absolvent devine 1854. Timp de doi ani, Aurelian frecventează în ţară cursuri de medicină şi drept, apoi primeşte o bursă de la Eforia Şcoalelor şi se înscrie la Şcoala Superioară de Agricultură de la Grignon. În 1855, este şef de promoţie şi obţine licenţa în ştiinţe economice şi agronomie.

Funcţionar al statului. Activitatea pedagogică. Publicist

După o călătorie de studii în Franţa, Germania şi Austria, revine în ţară şi funcţionează ca director al Imprimeriei Statului şi „Monitorului Oficial” (1860 - 1861). În perioada 20 iulie 1861 – 4 iunie 1864 a condus, la rugămintea lui Cuza, o publicaţie oficială destinată ţăranilor, intitulată „Monitorul comunelor rurale”. Concomitent, Aurelian este profesor şi director la Şcoala de Agricultură şi Silvicultură din Pantelimon, apoi la Herăstrău. De asemenea, este profesor de economie rurală şi drept administrativ la Şcoala de poduri şi şosele din Capitală (1879).

Împreună cu Ion Ionescu de la Brad a fost organizatorul primelor expoziţii de agricultură şi industrie din România (mai 1865) şi împreună cu Alexandru Odobescu, al Secţiunii române la Expoziţia universală de la Paris din 1867. Pentru activitatea desfăşurată la această expoziţie, primeşte „Legiunea de Onoare” din partea împăratului Napoleon al III-lea. Petre S. Aurelian s-a remarcat şi ca un important publicist. Între 1870 - 1901 conduce „Revista Ştiinţifică”, „Economia Naţională”, „Economia Rurală”.

Deputat. Ministru. Disidenţa din jurul ziarului „Drapelul”

Membru marcant al Partidului Naţional Liberal, este ales deputat din 1879, apoi este numit ministru al Lucrărilor publice şi al Instrucţiunii publice în lunga guvernare Ion C. Brătianu. La sfârşitul anului 1895, ocupă pentru scurt timp funcţia de primar al Capitalei, iar după un mandat de un an la conducerea Adunării Deputaţilor, din 1896 Petre S. Aurelian devine liderul disidenţei din interiorul Partidului Naţional Liberal, grupată în jurul ziarului „Drapelul”. Din această cauză disidenţii erau cunoscuţi sub numele de „drapelişti”.

Mandatul de prim-ministru. Preşedinte al Corpurilor legislative

Pe 21 noiembrie 1896, Carol I îl desemnează la conducerea guvernului, funcţie în care va rămâne până în 26 martie 1897. După această experienţă, îşi continuă activitatea politică, fiind desemnat pe rând ministru de Interne şi al Agriculturii în guverne conduse de D. A. Sturdza. Spre sfârşitul vieţii, Aurelian este ales în două mandate preşedinte al Senatului. Din activitatea sa se distinge prezentarea în Parlament a raportului „Măsuri generale spre a veni în ajutorul industriei naţionale”, pe baza căruia a fost adoptată prima lege privind încurajarea industriei în România (21 aprilie 1887).

Concepţia politică şi economică. Activitatea academică. Decesul

Om politic şi economist, Petre S. Aurelian a abordat problema ridicării industriale a ţării în contextul relaţiilor economice şi istorice româneşti, subliniind necesitatea corelării ei cu agricultura, căreia trebuie să i se acorde primatul în etapele iniţiale. De asemenea, s-a evidenţiat ca partizan al protecţionismului industrial. Petre S. Aurelian s-a înscris în seria oamenilor politici români pentru care dezvoltarea economică, ordinea în stat, idealul românilor de a se uni într-un singur stat era normă de conduită, era forma de manifestare a patriotismului. Pe 9 septembrie 1871 este ales membru titular al Academiei Române, primul economist român din Academie. Între 26 martie 1901 - 23 martie 1904 este preşedinte al acestui înalt for ştiinţific şi cultural.

Petre S. Aurelian moare pe 24 ianuarie 1909, la vârsta de 76 de ani.

Activitatea politică

Activitate	Mandat
Deputat	1879
Preşedintele Adunării Deputaţilor	9 decembrie 1895 - 21 noiembrie 1896
Senator	1884
Preşedintele Senatului	16 noiembrie 1902 - 23 decembrie 1904
	9 iunie 1907 - 24 ianuarie 1909
Primarul Capitalei	octombrie - decembrie 1895
Ministrul Lucrărilor Publice	21 august 1877 - 26 martie 1878
Ministrul Cultelor şi Instrucţiunii Publice	1 august 1882 - 23 iunie 1884
Preşedintele Consiliului de Miniştri	21 noiembrie 1896 - 26 martie 1897
Ministrul Agriculturii, Industriei, Comerţului şi Domeniilor	21 noiembrie 1896 - 26 martie 1897
	18 iulie - 14 noiembrie 1902
Ministru de Externe	13 martie 1897 - 26 martie 1897 (ad-interim)
Ministru de Interne	14 februarie 1901 - 18 iulie 1902

Opere selective

• Notice sur la Roumanie, principalement au point de vue de son économie rurale, industrielle et commerciale, avec une carte de la Principauté de Roumanie (Schiţă asupra României, în principal din punct de vedere al economiei rurale, industriale şi comerciale, cu o hartă a Principatului României, în colaborare cu Alexandru Odobescu, Paris 1867
• Catehismul economiei politice, 1869
• Terra nostra. Schiţe economice asupra României, 1875
• Economia rurală la români, 1879
• Cum se poate fonda industria română faţă de libertatea comerţului de importaţiune, 1881
• Schiţe asupra stării economice a României în secolul al XVII-lea, 1882
• Politica noastră comercială faţă cu convenţiile de comerţ, 1885
• Politica noastră vamală, 1890
• Viitorul nostru economic, 1890
• Agricultura română, 1904
• Manual de agricultură, (mai multe ediţii)

Bibliografie

• Stelian Neagoe, Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007, pp. 43-45 ISBN 973-99321-7-7
• Colectiv de autori, Dicţionar de istorie economică şi istoria gândirii economice, Editura All Beck, Bucureşti 2005 ISBN 973-655-748-0 p. 164
• Nicolae C. Nicolescu, Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 - 2003), Editura Meronia, Bucureşti, 2003, pp. 204-206 ISBN 973-8200-49-0