Sfânta Elena (Caraş-Severin)

Satul Sfânta Elena Comuna Coronini Judeţul Caraş-Severin (CS)

Amplasarea localităţii în judeţul Caraş-Severin
{{#widget:Google Maps		key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w	lat=45.935871	lng=24.960938	zoom=5	smallzoomcontrol=yes	width=230	height=210}}

Atestare	1823
Populaţie	519 locuitori
Cod poştal	327161

Index sate în judeţul Caraş-Severin
Sate în judeţul Caraş-Severin

Index sate în România
Sate în România

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Sfânta Elena (în limba cehă Svatá Helena) este un sat de cehi în judeţul Caraş-Severin. Este cel mai vechi sat încă locuit de minoritatea cehă din Banat. Aparţine de comuna Coronini şi numără 519 locuitori (2002), dintre care 98% sunt cehi.

Geografie

Localitatea se situează în sudul judeţului Caraş-Severin, la numai câţiva kilometri nord de Dunăre, în dreptul Porţilor de Fier ale Dunării. Din cauza situării satului într-o zonă cu munţi din rocă cristalină, alimentarea cu apă a constituit din totdeauna o problemă pentru locuitori. Nu există niciun izvor de apă în apropiere, iar cele câteva puţuri de apă la mare adâncime s-au degradat cu timpul, din cauza poluării cu resturi menajere. Locuitorii sunt nevoiţi să capteze pe cât posibil apa de ploaie. Un alt sat de cehi din apropiere, „Sfânta Elisabeta” (Svatá Alžběta), a fost părăsit din cauza problemelor cu alimentarea cu apă şi este în prezent un „sat-fantomă”.

Istorie

Sfânta Elena a fost cel de-al doilea sat de cehi înfiinţat în Banat, în anul 1824. În acea perioadă a avut loc primul val de colonizări cu cehi proveniţi din Boemia. Motivul principal pentru care cehii au fost colonizaţi în acest loc a fost dezvoltarea exploatărilor de lemn în zona Clisurii Dunării, bogată în resurse, dar foarte slab populată. La aducerea coloniştilor la Sf. Elena a contribuit antreprenorul local, baronul Iosif Magyary, cel care a plătit agenţii însărcinaţi cu atragerea coloniştilor.

Marea majoritate a cehilor au venit din regiunea „Středočeský kraj”. Primul val de colonişti, format din familii de fierari, lemnari, şi tâmplari din Plzen şi Clatov, a sosit în anul 1823, după un drum lung de două luni cu trăsurile şi carul cu boi. Ei s-au aşezat pe malurile pârâului Elisabeta. Al doilea transport de cehi a sosit în 1824 şi împreună cu primii colonişti s-a format colonia Elisabeta, cu 152 de familii. În 1825 a sosit al treilea transport de cehi din regiunea Şumava şi a format a doua colonie, cu 28 de familii, pe locul unde astăzi se află Sf. Elena. Cele două colonii au primit numele fiicelor antreprenorului Magyari.

Printre primii cehi care s-au aşezat la Sf. Elena s-au aflat şi familii de nemţi din Boemia: Sauer, Seidl, Keller, Shcneider, Altmann, Hofmann sau Roth. Bătrânii îşi aminteau că la început în localitate se vorbea şi nemţeşte.

La înfiinţarea satului, coloniştilor li s-a dat voie să îşi aleagă un loc şi să doboare pădurile din jur pentru a-şi face casă şi grădină. Şi-au făcut case din lemn, pe care l-au primit gratuit. Apoi, în înţelegerea cu Magyari, au trebuit să defrişeze fiecare câte 20 de iugăre de pădure, pentru a-l transforma în teren agricol, din care 2 iugăre le-au rămas lor şi 18 le-a preluat Magyari. În schimb au primit alimente şi unelte. Lemnele erau transportate pe Dunăre până la Panciova şi Belgrad şi mai sus, pe Bega, până la Timişoara.

Prin 1828 - 1829, probabil datorită falimentului minelor pe care le avea în proprietate, Magyari a părăsit zona. Nemaiavând cum să vândă lemnul, dezobişnuiţi de agricultură şi fără unelte, cehii au rămas în impas, soluţia pentru supraviețuirea lor fiind înregimentarea comunei, cu susţinerea de la Viena.

Între 1825 - 1865 au avut loc noi colonizări cu cehi, stimulaţi să se aşeze în sudul Banatului şi ajutaţi cu transport gratuit pe Dunăre şi locuri de casă gratuite. O parte s-au aşezat la Sfânta Elena, în timp ce alţii nu au suportat condiţiile şi s-au repatriat.

Pe măsură ce s-au dezvoltat, coloniile Elisabeta şi Sf. Elena s-au unit în 1874 sub denumire Sf. Elena. Prima şcoală a fost construită în 1852. În 1879 s-a ridicat biserica catolică iar în 1887 cea evanghelică. Între timp cea evanghelică a fost preluată de comunitatea baptistă.

Fosta colonie Sf. Elena a prosperat mult în a doua jumătate a secolului XIX. Cehii au transformat munţii din împrejurimi în teren agricol, iar activitatea lor s-a diversificat. Înainte de Primul Război Mondial, unii locuitori au luat drumul Bulgariei, unde au primit proprietăţi şi au avut succes. Alţii, şi-au vându casele şi au plecat în Argentina în perioada interbelică.

Istoria recentă a satului urmează o traiectorie urmată de majoritatea satelor de cehi bănăţeni: după căderea regimului Ceauşescu, o bună parte dintre locuitori au emigrat, mare parte în Cehia. Dacă în 1991 aici locuiau 800 de oameni, după aproape 10 ani, numărul lor aproape s-a înjumătăţit, ajungând la numai 540 de locuitori în anul 2000 şi circa 400 în prezent. Sursele principale de venit ale locuitorilor care au mai rămas sunt agricultura şi munca în minele de la Moldova Nouă, un sector în continuu declin.

Populaţia

La recensământul din 2002, Sfânta Elena număra 519 locuitori, dintre care 506 cehi şi 12 români. Conform recensămintelor efectuate în perioada 1880 - 2002, populaţia localităţii a evoluat după cum urmează:

<lines size=500x180 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=1100 colors=003153 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total

1880,641 1890,757 1900,766 1910,814 1920,918 1930,943 1941,1024 1956,578 1966,619 1977,706 1992,737 2002,519 </lines>

Bibliografie

• Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
• Moisi, Alexandru, Monografia comunei Coronini şi ţinutul Clisura Judeţul Caraş, de la anul 1784 – 1934, Tipografia Felix Weiss, Oraviţa 1934
• Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Caraş-Severin 1880 - 2002, [1]