Victor Slăvescu

Victor Slăvescu
Victor Slăvescu
Naţionalitate		român
Născut		5 iunie 1891, Rucăr, Argeş
Decedat		24 septembrie 1977, Bucureşti
Ocupaţie		economist, politician
Membru titular al Academiei Române
Ales		1939
Ministru de Finanţe al României
Mandat 5 ianuarie 1934 - 1 februarie 1935
Partide		Partidul Naţional Liberal

Victor Slăvescu (n. 23 mai/5 iunie 1891, Rucăr, judeţul Argeş - d. 24 septembrie 1977, Bucureşti), economist, om politic, ministru de finanţe, membru titular al Academiei Române.

Originea. Studiile

S-a născut la 23 mai (stil vechi)/5 iunie 1891 în comuna Rucăr din judeţul Argeş. Tatăl său, Ioan Slăvescu, era colonel activ în armata ţării. Şcoala primară a urmat-o la Slatina, apoi liceul la Piteşti, iar ultimii doi ani la liceul „Gh. Lazăr” din Bucureşti. Încă din perioada când era licean la Bucureşti, audia prelegerile profesorilor faimoşi de la Universitatea Bucureşti. După susţinerea examenului de bacalaureat în 1911, s-a înscris la Universitatea din Paris. În perioada scurtă cât a stat în capitala franceză, a audiat cursurile unor mari economişti francezi. Apoi s-a transferat în Germania şi s-a perindat pe la mai multe universităţi. Conform uzanţelor vremii, un tânăr student putea audia cursurile mai multor profesori de la mai multe universităţi. Astfel la Göttingen a făcut economia politică cu Wilhelm Lexis, la München a făcut economia cu Lujo Brentano iar la Halle, a susţinut doctoratul cu teza Die Agrarfrage in Rumänien („Chestiunea agrară în România”, 1914) cu celebrul profesor Johannes Conrad, obţinând titlul de doctor în ştiinţe economico-sociale şi filozofie. Studiul său de doctorat era o consecinţă a interesului manifestat pentru problema agrară, în special după răscoala ţărănească de la 1907.

Începuturile activităţii

Reîntors în ţară în 1915, s-a angajat ca ajutor-contabil la Banca Românească. În paralel a început să colaboreze cu revistele „Economia Naţională” şi „Expres” şi ziarele „Universul”, şi „Democraţia”. Izbucnirea războiului a însemnat chemarea la arme. A fost înrolat ca ofiţer voluntar şi a plecat pe front. A fost rănit într-o luptă lângă Braşov după care a fost spitalizat timp de şase luni. La ieşirea din spital a fost din nou trimis pe front, de această dată pe cel din Moldova. A luat chiar parte la bătălia de la Mărăşeşti.

După încheierea războiului în 1918, şi-a reluat activitatea la Banca Românească. A fost însărcinat să studieze condiţiile de pe teren în noile provincii unite cu România cu scopul de a organiza un plan pentru serviciile de bancă şi credit. A petrecut şase luni în Basarabia, aproape un an în Bucovina şi aproape doi ani în Transilvania. În această perioadă a venit în contact direct cu realităţile social-economice din diferitele regiuni ale ţări şi a acumulat un vast capital de cunoştinţe practice. Pe plan profesional a avansat până la postul de subdirector al Băncii.

Director al Societăţii Naţionale de Credit Industrial

În anul 1915 se înscrisese în Partidul Naţional Liberal. Pentru că de-a lungul anilor şi-a făcut un bun renume ca specialist în economie şi finanţe, a fost remarcat de fruntaşii partidului. A strâns legături cu Vintilă Brătianu, care, devenit ministru al Finanţelor, promova politica economică „prin noi înşine”. Acesta l-a propus în 1923 pe Slăvescu la funcţia de director al Societăţii Naţionale de Credit Industrial, înfiinţată după Marea Unire pentru a sprijini dezvoltarea industriei. Cu toate că era foarte ataşat de Banca Românească, a acceptat provocarea din partea protectorului său liberal. La Creditul Industrial a găsit o situaţie complicată: lipsea un program de activitate, sistemul de împrumuturi era complet corupt. Astfel a început o muncă dificilă, presărată cu piedici din cele mai diverse, pentru asanarea şi consolidarea acestei bănci. A lucrat timp de 24 de ani la creditul Industrial. În 1927 a fost numit subdirector general iar în 1935 director general.

Activitatea didactică

În anul 1925 a debutat în mediul universitar în postul de conferenţiar la Academia de Înalte Studii Comerciale şi Industriale din Bucureşti, la cursul de transporturi şi întreprinderi. În 1938 a fost titularizat profesor la catedra de Monedă iar în 1940, după asasinarea colegului său Virgil Madgearu, a devenit profesor de Economie politică şi Economie naţională. A publicat cursuri de înaltă ţinută ştiinţifică pentru toate cursurile pe care le-a predat (totalizând 6.000 de pagini de scrieri didactice tipărite).

Activitatea politică. Ministru de Finanţe

Între 1925-1926 a fost şi consilier tehnic la Ministerul Finanţelor condus de Vintilă Brătianu. În perioada 1927 – 1940 a fost ales de şase ori deputat din partea Partidului Naţional Liberal şi o dată senator din partea breslei industriaşilor. A fost subsecretar de stat la Finanţe în guvernul I. G. Duca (noiembrie – decembrie 1933), iar după asasinarea primul ministru Duca de către legionari, a preluat portofoliul Finanţelor în guvernul Tătărescu, în perioada de apogeu a crizei economice mondiale care lovise România. A demisionat din această funcţie în februarie 1935, după 14 „luni de calvar” în care a trebuit să facă faţă corupţiei generalizate de la nivelul statului şi a neînţelegerilor cu colegii de partid.

Izbucnirea războiului a determinat guvernul să înfiinţeze în 1938 Ministerul Înzestrării Armatei, cu sarcina de a aproviziona armata cu armament şi cele necesare apărării ţării. În 1939 Victor Slăvescu a preluat conducerea acestui minister, fiind cel mai bun cunoscător al situaţiei industriale. A îndeplinit această funcţie timp de 1 an şi jumătate, sub 5 guverne.

Alte activităţi

A făcut parte din Institutul Social Român al lui Dimitrie Gusti (din 1921). A fost membru în consiliile de administraţie ale mai multor societăţi comerciale şi bancare, membru al Uniunii Generale a Industriaşilor din România (şi preşedinte al acesteia, ales în 1937), membru în Asociaţia Generală a Economiştilor din România (şi preşedinte al acesteia între 1930 -1937). A făcut parte din Consiliul Superior Economic, Consiliul Superior Bancar. În 1936 a fost ales membru corespondent al Academiei Române, la propunerea lui Dimitrie Gusti iar în 1939 a devenit membru titular al Academiei. Tot în 1936 a fost ales administrator al Băncii Naţionale a României.

Instaurarea comunismului. Întemniţarea

Instaurarea comunismului i-a adus în 1947 îndepărtarea de la catedră şi în 1948 înlăturarea din Academia Română. În 1950 a fost arestat pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare” şi, fără a fi judecat, a fost închis la Sighet, unde era închisă mare parte din elita românească. A fost eliberat în 1955, când închisoarea a fost dezafectată. După această experienţă traumatică s-a retras din viaţa publică şi s-a dedicat cercetării ştiinţifice. În perioada 1947 – 1977 şi-a desfăşurat cercetările mai ales la Biblioteca Academiei Române şi la Arhivele Statului, elaborând o cantitate uriaşă de material ştiinţific, de studii şi lucrări, numeroase rămase în manuscris, însumând zeci de mii de pagini. A decedat la 24 septembrie 1977, la vârsta de 86 de ani, la Bucureşti. Academia Română l-a repus în drepturi ca membru titular la 3 iulie 1990.

Opera

Bibliografia operei lui Victor Slăvescu întocmită de Lucian Năstase cuprinde 512 titluri de lucrări, publicate şi în manuscris. Cele mai importante lucrări sunt:

Cursuri:

• Obiect, metodă şi doctrină în ştiinţa întreprinderilor, 1927
• Tehnica bancară, 1929
• Tratat de bancă, 2 vol. 1930-1932
• Curs de monetă, credit, schimb, 1932 etc.

Monografii de instituţii bancare:

• Băncile comerciale mici din România, 1915
• Banca Generală Română şi Războiul naţional, 1918
• Banca „Albina” din Sibiu. Cea mai importantă întreprindere financiară din Transilvania, 1919
• Marea finanţă în vreme de război. Băncile comerciale 1914-1919, 1920
• Organizaţia de credit a României, 1922
• Istoricul Băncii Naţionale a României 1880-1924, 1925
• Politica bancară a României şi depresiunea economică mondială, 1932 etc

Studii de gândire economică naţională şi monografii de economişti:

• Ion Ghica economist, 1940
• Viaţa şi opera economistului Nicolae Suţu, 1941
• Viaţa şi opera economistului Alexandru D. Moruzi, 1941
• Economistul B.P. Hasdeu, 1943
• Ion Strat. Economist, financiar şi diplomat, 1946
• Viaţa şi opera economistului Enric Winterhalder, 7 vol. 1946-1947
• Un fruntaş de generaţie: Economistul Victor Bădulescu, 1962 etc.

Bibliografie

• Buzatu, Gheorghe, Cheptea, Stela, Cîrstea, Marusia, editori - Pace şi război (1940-1944) Jurnalul Mareşalului Ion Antonescu, volumul I, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2008
• Rusu, Dorina N. - Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999 ISBN 973-27-06967
• Văcărel, Iulian - Viaţa şi opera economistului Victor Slăvescu, în Studii de istorie economică şi istoria gândirii economice, vol V, Editura Academiei Române, Bucureşti 2003
• Viaţa şi opera lui Victor Slăvescu în Restitutio, nr. 1, octombrie 2001 ISSN 1582- 7550 [1]]