Vucova

Satul Vucova Comuna Chevereşu Mare Judeţul Timiş (TM)

Amplasarea localităţii în judeţul Timiş
{{#widget:Google Maps		key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w	lat=45.935871	lng=24.960938	zoom=5	smallzoomcontrol=yes	width=230	height=210}}

Atestare	1680
Populaţie	378 locuitori
Cod poştal	307107

Index sate în judeţul Timiş
Sate în judeţul Timiş

Index sate în România
Sate în România

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Vucova este un sat în judeţul Timiş. Aparţine de comuna Chevereşu Mare şi are o populaţie de 378 locuitori (2002). Aici trăieşte una dintre cele mai importante comunităţi de slovaci din România.

Localizare

Se situează în zona centrală a judeţului Timiş, la o distanţă de circa 6-7 km vest-sud-vest de oraşul-staţiune Buziaş. Faţă de municipiul Timişoara, este amplasat la o distanţă de aproximativ 25 km est-sud-est. Cea mai importantă cale de comunicare care trece prin apropiere de sat este drumul judeţean Timişoara - Buziaş, la 5 km nord, prin Chevereşu Mare.

Vecini

Se învecinează cu satul reşedinţă de comună Chevereşu Mare la nord şi Niţchidorf la sud; în vest se invecinează cu Sacoşu Turcesc şi in nord-est cu satul Bacova.

Istorie

Despre originile îndepărtate ale Vucovei se ştie doar că a fost o localitate românească de-a lungul Evului Mediu şi că s-a înfiinţat cel mai probabil în perioada ocupaţiei turceşti a Banatului. Însemnările lui Marsigli din 1690-1700, vorbesc despre satul valah Vucova, aparţinător districtului Lugoj. După cucerirea Banatului de către austrieci, apar şi primele scrieri documentare mai detaliate referitoare la Vucova. Astfel, conscripţia din 1717 consemnează satul Vukowo, cu 63 de case de lemn, aparţinător districtului Ciacova. La scurt timp, în 1723-1725, apare harta contelui Mercy, care confirmă din nou existenţa satului cu numele Wacova. Vatra veche a satului se afla puţin mai la sud faţă de cea actuală. În 1785, prin decret administrativ, o parte din hotarul sudic a fost reorganizat pentru acomodarea unei noi colonii de germani care avea să devină satul Niţchidorf. Tot în cadrul aceluiaşi program de colonizări, o altă parte din terenurile Vucovei au fost ataşate la satul vecin Blajova, tot pentru a-i acomoda pe coloniştii germani care s-au aşezat acolo începând cu 1785. De-a lungul secolului XVIII, Vucova a continuat să fie locuită de români. Aceştia aveau şi o biserică ortodoxă din lemn.

Colonizarea slovacilor

În prima jumătate a secolului XIX, administraţia maghiară a decis să colonizeze satul cu slovaci de confesiune augustană, cărora urma să le fie atribuite pământuri din fondul religios din Ciacova. Astfel, primele familii de slovacii s-au aşezat aici începând cu 1807 însă grosul colonizării a avut loc între 1825 - 1850. Majoritatea erau originari din orăşelul slovac Veľký Krtíš. Deja în 1852, slovacii au construit prima lor biserică evanghelică. Biserica ortodoxă a fost reconstruită din cărămidă în 1893. Atât românii cât şi slovacii aveau şcoală proprie, cu predare în limba maternă. Ocupaţiile lor de bază erau agricultura şi creşterea animalelor.

Epoca modernă

Conectarea la reţeaua telefonică a avut loc în 1896 iar din 16 noiembrie 1911 Vucova a avut şi un oficiu poştal.

În perioada comunistă, Vucova a cunoscut un regres datorat colectivizării proprietăţilor. O bună parte dintre români şi slovaci au fost nevoiţi să migreze spre centrele urbane apropiate (Timişoara, Gătaia). Cooperativele agricole nou create îi determină în schimb pe unii slovaci din zona Bihorului să se aşeze în localităţi bănăţene cu comunităţi puternice de slovaci, printre care şi Vucova.

Demografie

<lines size=340x160 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=1500 colors=003153,F5B800,B87333 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total,români,slovaci

1880,987,548,394 1900,1211,610,577 1910,1167,600,547 1930,1040,503,532 1941,969,441,526 1966,732,426,304 1977,602,328,271 1992,432,238,177 2002,378,234,132 </lines>

Da-a lungul secolului XIX, comunitatea slovacă a crescut numeric în mod constant, în timp ce românii au scăzut treptat ca număr, fie din cauza inundaţiilor frecvente, fie din cauza migraţiei spre oraş. La recensământul din 1930 s-a înregistrat schimbarea balanţei demografice în favoarea slovacilor. Cu toate că populaţia totală a scăzut, românii i-au întrecut pe slovaci în jurul anilor 70. În prezent românii alcătuiesc circa 60% din populaţie iar slovacii 35%.

Structura religioasă

Din punct de vedere confesional, distribuţia populaţiei reflectă caracteristicile etnice şi culturale ale celor două comunităţi majore care formează majoritatea locuitorilor. Conform datelor de la recensământul din 2002, se poate observa că românii se constituie într-un grup religios de creştini ortodocşi mult mai compact decât cel slovac. În schimb diversitatea religioasă este expresie a diversităţii religioase slovace. Astfel, principalul grup religios este cel creştin-ortodox, cu 196 locuitori sau 52%, urmat de romano-catolici cu 83 de credincioşi (sau 22%), evanghelişti cu 57 de persoane (sau 15%) şi penticostali cu 40 de persoane (sau 10%).

Bibliografie

• Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8
• Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
• Suciu, Coriolan, Dicţionar istoric al localităţilor din Transilvania, vol. I, Bucureşti, 1967
• Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 2002, [1]
• Wettel, Helmut, Der Buziaser Bezirk. Landschaften mit historischen Streislichtern, Temesvar, Südungarische Buchdruckerei, 1919