Ştefan Fălcoianu

Ştefan Fălcoianu
Născut		6 iunie 1835, Bucureşti
Decedat		22 ianuarie 1905, Bucureşti
Ocupaţie		general, om politic, matematician
Membru titular al Academiei Române

Ştefan Fălcoianu (n. 6 iunie 1835, Bucureşti - d. 22 ianuarie 1905, Bucureşti), general, om politic, istoric, matematician, membru al Academiei Române, şef al Statului Major General, primul director al CFR.

Cariera militară

S-a născut la 6 iunie 1835 la Bucureşti. A urmat Şcoala Militară de Ofiţeri din Bucureşti (1854-1856), Şcoala de Ofiţeri de stat major din Paris, Franţa (1860-1862), Şcoala Politehnică din Paris, Franţa (1862-1864, obţinând titlul de inginer).

Grade militare:

• sublocotenent-1856
• locotenent-1860
• căpitan-1862
• maior-1865
• locotenent-colonel-1868
• colonel-1877
• general de brigadă-1883
• general de divizie-1892

Funcţii militare:

• comandant pluton în Regimentul 3 Infanterie de Linie (1856-1859)
• ataşat Statului major al armatei franceze şi aghiotant al mareşalului Achile Baranguey d’Hilliers (1862-1864)
• profesor la Şcoala Militară de Ofiţeri din Bucureşti (1864-1868)
• şef de stat major al Diviziei 1 militare (1866-1870)
• comandant al Regimentului 4 Linie (1870-1871)
• trecut în rezervă (1871-1877)
• director general al Administraţiei Centrale de război (8 aprilie-20 octombrie 1877)
• şeful Statului Major General al Armatei Române de Operaţii (20 octombrie 1877-29 iulie [[1878])
• şeful Statului Major General (1883-1884, 1886-1894)
• ministru de război (1884-1886);

A fost primul militar ales membru activ al Academiei Române, la 13 septembrie 1876, fiind ales vicepreşedinte în anii 1886-1888, 1891-1892 şi 1898-1899, iar de mai multe ori vicepreşedinte al Secţiei ştiinţifice. A fost membru fondator al Societăţii Politehnice din România.

Decoraţii şi medalii:

• “Virtutea militară ” de aur (1877)
• “Steaua României” în grad de comandor
• Medalia “Trecerea Dunării”
• Medalia “Apărătorilor Independenţei” şi altele.

Cariera administrativă

Pe lângă cariera militară, Ştefan Fălcoianu a deţinut diferite funcţii în administraţie: şef al Comisiei Guvernamentale de trasare a frontierei româno-bulgare (1878); secretar general al Ministerului Lucrărilor Publice; director general al Telegrafului şi Poştei (1876-1877); director general al Direcţiunii Princiare CFR (1880, primul director al CFR); directorul Direcţiei Regale CFR (10 octombrie 1881–6 martie 1883); directorul Direcţiei Generale CFR (6 martie-15 aprilie 1883); preşedinte al Consiliului de Administraţie CFR (21 octombrie 1895–11 decembrie 1899).

Dintre realizările remarcabile din domeniul feroviar ale lui Ştefan Fălcoianu amintim elaborarea, împreună cu Gh. Duca şi C. Olănescu, a legii pentru exploatarea căilor ferate ale statului (Legea 810/31 martie 1883); înfiinţarea Şcolii Superioare de Mişcare din Bucureşti; calea ferată Buzău-Mărăşeşti, prima linie din România realizată cu forţe proprii de ingineri şi tehnicieni români, inaugurată la 31 octombrie 1881; contribuţii la elaborarea legii pentru unificarea tuturor căilor ferate ale statului (Legea 1887/28 iunie 1882), prin aplicarea căreia fostele direcţii Bucureşti-Giurgiu, Iaşi-Ungheni, Ploieşti-Predeal devin secţii ale Direcţiunii Princiare a CFR.

Contribuţii

Unul dintre cei mai longevivi şefi ai Statului Major General, a avut un rol determinant în opera de reorganizare a oştirii şi a sistemului naţional de apărare al ţării, în perioada de asimilare a experienţei Războiului de Independenţă, aportul său fiind comparabil cu al generalului I. E. Florescu din perioada 1859-1860. Bun organizator, în funcţiile de ministru şi şef al Statului Major General, se implică în elaborarea şi aplicarea Legii asupra organizării comandamentelor militare (1882), a Legii asupra administraţiei militare (1883), adoptarea Legii asupra serviciului de stat major (1883) şi a Regulamentului asupra serviciului de stat major.

În timpul mandatelor sale se înfiinţează cele patru corpuri de armată (Craiova, Bucureşti, Galaţi, Iaşi) în locul diviziilor militare teritoriale (1882-1884), încep lucrările pentru Cetatea Bucureştilor şi a regiunii fortificate Focşani-Nămoloasa-Galaţi, se înfiinţează Consiliul Superior al Armatei (1878), Comitetul Consultativ de Stat Major, comitetele consultative ale armelor şi creează funcţiile de inspectori generali de arme. Tot sub conducerea sa a fost organizat Statul Major General pe baza normelor moderne, de tip prusian, şi a învăţămintelor din 1877-1878, din 1894, Marele Stat Major devenind direcţie specială in cadrul Ministerului de Război, subordonată direct ministrului.

Printre preocupările sale se numără şi perfecţionarea instrucţiei şi a pregătirii de luptă, fiind revizuite principalele acte regulamentare destinate forţelor terestre. Susţinut de ministrul de război, generalul artilerist Gheorghe Manu, realizează opera vieţii sale, Şcoala Superioară de Război, astăzi Universitatea Naţională de Apărare, înfiinţată la 8 august 1889,în clădirea Statului Major General din strada Ştibey-vodă nr. 79, din Bucureşti, unde el insuşi a predat "Istoria războiului din 1877-1878, ruso-româno-turc" şi a ţinut o serie de prelegeri: Conferinţă asupra disciplinei, subordonării şi îndatoririlor ierarhice, Despre scrisori şi raporturi şi altele.

A fost fondator al revistei "România Militară", revista Statului Major General, astăzi “Gândirea Militară Românească”. Generalul Fălcoianu ne-a lăsat "Istoria războiului din 1877-1878, ruso-româno-turc" (publicată în 1895), una dintre lucrările cele mai importante referitoare la aceste evenimente pentru destinele ţării noastre.

Ca senator, a luat poziţie, de mai multe ori, în problemele întăririi capacităţii defensive a României, combătând ideea inutilităţii fortificaţiilor ce se executau pentru apărarea ţării.

Generalul Ştefan Fălcoianu a încetat din viaţă la 22 ianuarie 1905, Bucureşti, fiind înmormântat în Cimitirul Bellu-Bucureşti.

Bibliografie

• *** Minerva. Enciclopedie română – Cluj, 1930, p. 452;
• Predescu, Lucian – Enciclopedia României – Cugetarea – Material românesc. Oameni şi înfăptuiri, Editura Saeculum I.O.&Ed. Vestfala, Bucureşti, 1999 – p. 314;
• Tucă, F., col. dr., Cociu, M., Chirea, F., dr. - Bărbaţi ai datoriei–1877-1878. Mic dicţionar, Editura Militară, Bucureşti, 1979, p. 103-104;
• Oroianu, T., Nicolescu, G., Dobrinescu, V.-F., Oşca, A., Nicolescu, A.,– Şefii Statului Major General Român (1859 - 2000), Editor Fundaţia “General Ştefan Guşă” , Ed. Europa Nova, Bucureşti, 2001, p. 23-32;
• Otu, P., col. dr., Oroianu, T., col. dr., Ion, E., lt.-col., - Personalităţi ale gândirii militare româneşti, vol. I, Editura A.I.S.M., Bucureşti, 1997, p. 161-164;
• Agapie, M., gl.lt., Chiriac, D.-M., mr., Emil, I., mr., Hlihor, C., mr., - De la Şcoala Superioară de Război la Academia de Înalte Studii Militare. Comandanţi-Profesori-Absolvenţi (1889-1995), Editura A.I.S.M., 1995, p. 90-94;
• Gheorghe, Florian, Popescu, Mihai, conf.univ. dr. Rotaru, Ion, – Prezenţe militare în ştiinţa şi cultura românească. Mic dicţionar, Editura Militară, Bucureşti, 1982, p. 127-129;
• Mamina, Ion, Bulei, Ion – Guverne şi guvernanţi (1866-1916), Silex-Casă de Editură şi Impresariat S.R.L., Bucureşti, 1994, p. 191;
• Dr. Rusu, Dorina N. – Membrii Academiei Române 1866-1996. Mic dicţionar, Fundaţia Academică “Petre Andrei”, Editura A92, Iaşi, 1996, p. 125;
• *** Gândirea militară românească, nr. 2/1994 – p. 118-121;
• *** România Militară, nr. 3/1905, p. 315-318;