Bătălia de la Feldioara (22 iunie 1529)

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Bătălia de la Feldioara
Oastea moldoveană

Comandant:
Marele vornic Grozav
Forţe:
10.000, 50 tunuri
Pierderi:
Neprecizate

22 iunie 1529
Feldioara, judeţul Braşov

Comandant:
Valentin Török
Forţe:
4.000
Pierderi:
Neprecizate

Oastea lui Ferdinand I de Austria

Rezultat: Victorie decisivă a forţelor moldovene


Bătălia de la Feldioara (22 iunie 1529). Confruntare iniţiată de domnul Moldovei, Petru Rareş (1527 – 38, 1541 – 46), în sprijinul regelui Ungariei, Ioan Zápolya (1526 – 40).

În contextul luptelor pentru tronul Ungariei dintre Ferdinand I de Austria (1526 – 1564) şi Ioan Zápolya, acesta fiind sprijinit de Imperiul Otoman şi Polonia, Petru Rareş a intervenit de mai multe ori în Transilvania. După o primă incursiune pentru aducerea saşilor şi secuilor sub ascultarea lui Zápolya (ianuarie – februarie 1529), domnul Moldovei a primit o solie de la acesta, „de l-au poftit ca să-i fie întru ajutoriu împotriva a o samă de domni ungureşti, carii nu vrea ca să i să pléce şi-i făgădui oraşul Bistriţa cu tot ţinutul dintru acéia ţară şi încă şi alte făgăduinţe mai multe i-au adeverit că-i va da, numai de-i va birui şi să-i pléce supt ascultarea lui” (Grigore Ureche).

Înţelegerea dintre cele două părţi s-a încheiat la 11 mai 1529 (sau 10 iunie 1529, după Cronica moldo-polonă), regele maghiar promiţând „cetatea Bistriţei şi cu tot ţinutul Bistriţei şi cu veniturile” (Cronica moldo-polonă), în schimbul ajutorului militar. Oştile moldovene au fost împărţite în două: cea care a trecut prin pasul Cârlibaba, condusă de pârcălabul Romanului, Danciul Huru şi de portarul Sucevei, Onufrie Barbovschi, se îndreaptă spre Ciceu şi Bistriţa, şi cea care a urmat drumul Oituzului, pusă sub comanda marelui vornic Grozav, se îndreaptă spre Braşov.

La Feldioara, aştepta oastea sprijinitorilor lui Ferdinand I de Austria (circa 4.000 de oşteni), condusă de comitele Timişoarei, Valentin Török, Ştefan Mailat, Marcus Pemfflinger şi episcopul Nicolae Gerendi. La 22 iunie 1529, vornicul Grozav, în fruntea a circa 10.000 de oşteni, atacă în forţă, luând prin surprindere oastea lui Ferdinand, care nu a mai putut folosi artileria. În toiul luptei, trupele secuieşti au trecut de partea moldovenilor, fiind cu greu alungate de oamenii lui Valentin Török.

Înfrângerea susţinătorilor lui Ferdinand a fost categorică, cei care au scăpat cu viaţă au fost puşi pe fugă şi au lăsat în mâinile moldovenilor cele 50 de tunuri. Socotelile Braşovului menţionează că „niciodată Ţara Bârsei n-a fost lovită de o nenorocire aşa de mare”. Ostilităţile au continuat până în toamnă, când însuşi domnul Moldovei pătrunde cu noi trupe în Transilvania pentru pedepsirea cetăţilor săseşti.

Tratatul încheiat de Rareş cu Braşovul, la 3 noiembrie 1529, pune întreaga Ţară a Bârsei sub controlul domnului. Rând pe rând a fost supusă orice împotrivire. Succesul acestei campanii l-a obligat pe Ioan Zápolya să pună în practică acordurile tratatului încheiat anterior prin care era recunoscută stăpânirea lui Petru Rareş asupra Bistriţei, Ciceului, Unguraşului, a Cetăţii de Baltă şi a întregului ţinut al Rodnei.

Bibliografie

  • George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, Bucureşti 2011