Biblia de la Bucureşti
de la Enciclopedia României
„Biblia de la Bucureşti” sau „Biblia lui Şerban” este denumirea sub care este cunoscută prima traducere integrală a Bibliei în limba română, apărută în 1688 la Bucureşti. Este denumită astfel deoarece alcătuirea ei a fost începută la iniţiativa lui Şerban Cantacuzino.
Editarea
Editarea Bibliei de la 1688 a fost un proces complicat, care trebuia să rezolve chestiuni de limbă şi de terminologie bisericească nemaiîntâlnite până atunci. Cu 6 ani înainte a început să se formeze grupul de cărturari responsabili cu scrierea bibliei. Au început să fie strânse materialele necesare, ediţii străine, traduceri parţiale în limba română. S-au luat ca surse: Biblia grecească (Veneţia, 1687), Biblia sacra polyglotta (Londra, 1653-1657), Vechiul Testament (Nicolae Milescu-Dosoftei, 1662-1668), Noul Testament (Alba Iulia, Simion Ştefan,1648), comparate obligatoriu cu Biblia latină şi slavonă. Traducerea s-a făcut de un grup de cărturari printre care s-au aflat călugărul Germano Nissis (din Niş), fraţii Radu şi Şerban Greceanu, Mitrofan episcopul Huşilor şi probabil stolnicul Constantin Cantacuzino.
Tipărirea a început la 5 noiembrie 1687 în atelierul tipografic al cărui şef era Mitrofan. A avut un al doilea tiraj terminat la 10 noiembrie 1688, într-o lună, având pe ultima pagină a cărţii 16 rânduri în plus în care se fac precizări asupra "izvodului elinesc" tipărit la Franco Fortu (Frankfurt). Cărţii îi este anexată şi o errata, prima consemnată în istoria tiparului românesc.
Importanţa
Biblia lui Şerban este pentru ortodoxia românească o carte fundamentală, care a furnizat poporului textul integral al Bibliei. Din punct de vedere literar, importanţa sa este deosebită pentru dezvoltarea limbii literare. Biblia lui Şerban fixează definitiv drumul pe care avea să-l urmeze limba scrisă bisericească. Ea a utilizat tradiţia fonetică a textelor lui Coresi, Varlaam şi Simeon Ştefan, îmbogăţind lexicul şi îmbunătăţind sintaxa. Este un rezultat al prelucrării graiului moldovenesc din traducerea lui Milescu Dosoftei, ardelenesc din Noul Testament al lui Simeon Ştefan şi muntean din intervenţiile fraţilor Greceni. Biblia apare în istorie ca un simbol de unitate naţională, deoarece circulaţia sa intensă şi efortul depus pentru tipărirea ei au contribuit la conservarea unităţii de limbă a românilor.
Bibliografie
- Biblioteca Judeţeană "Petre Dulfu", Baia Mare, Descrierea Bibliei de la 1688
- Enciclopedia Minerva, Editura Comitetului de redacţie al Enciclopediei Române Minerva, Cluj 1929
- Simonescu, Dan, Scurtă istorie a cărţii româneşti, Editura Demiurg, Bucureşti 1994 ISBN 973-96915-0-1