Caransebeş

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Municipiul
Caransebeş

Judeţul Caraş-Severin (CS)

Stema Caransebes.jpg
Caransebes.JPG
Localităţi componente
Jupa
Atestare 1290
Populaţie 21.932 locuitori (2011)
Pagină web http://www.caransebes.ro/

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Caransebeş este un municipiu în judeţul Caraş-Severin, cel de-al doilea după municipiul de reşedinţă Reşiţa. Cu 21.932 locuitori (2011) se încadrează în categoria oraşelor de mici dimensiuni. În trecut a fost centrul administrativ al Graniţei militare bănăţene, un teritoriu cu statut special în cadrul Banatului Habsburgic, apoi a fost reşedinţa judeţului Severin.

Localizare

Situat pe valea Timişului, într-o depresiune cuprinsă între munţii Poiana Ruscă, masivul Godeanu şi munţii Semenicului, la ieşirea din munţi şi la confluenţa cu râul Sebeş. Este poarta de intrare dinspre sud înspre întinsul şes bănăţean.

Istorie

Caransebeşul este atestat documentar începând cu anul 1290, însă vechimea sa este mai mare, după cum o dovedesc descoperirile arheologice din epoci diferite, de la cele neolitice până la cele romane şi bizantine. Romanii au construit aici puternica aşezare de la Tibiscum.

În Evul Mediu a fost o aşezarea românească de graniţă, un târg a cărei locuitori s-au bucurat de privilegii. În anii 1343-1347 sunt menţionate în documente localităţile Sebeş şi Caran, separate. Abia din 1484, după unirea celor două aşezări, este atestată forma întregită, Caransebeş. La 30 ianuarie 1498 i-au fost acordate privilegii extinse, aceleaşi cu cele avute de oraşul Buda. Începând cu anul 1556 deţine statutul de oraş şi prin urmare se transformă într-un mic centru comercial şi cultural, situat la intersecţia a două rute comerciale intens circulate.

Călătorul străin Giovan Andrea Gromo, trecând prin Caransebeş la 1564-1565, în drumul său spre Transilvania, scria despre acesta că este capitala "Valahiei de dincoace de Carpaţi" şi "târgul românilor, capitala acestui ţinut". Tot acest călător descrie oraşul ca fiind bine populat, cu suburbii mari, cu case de lemn mari şi arătoase, cu o cetate cu ziduri groase dar fără flancuri şi fără şanţuri.

Dar în 1658 Caransebeşul este ocupat de turci şi îşi pierde însemnătatea pe care o avea înainte. Încă la 1660, călătorul turc Evlia Celebi scria despre cetatea Caransebeşului că „e o cetate frumoasă de o construcţie trainică aşezată pe malul Timişului, Circumferinţa ei este de vreo 400 de paşi. Are două porţi, şanţul ei nu este adânc. În cetate sunt 300 de case ale negustorilor. În mijlocul acestui zid de apărare se află o puternică cetate interioară în cinci colţuri, solid construită şi greu de pătruns. Această cetate interioară are o singură poartă mică în partea dinspre nord. Dar în oraşul din afară are bazar şi un târg frumos”.

După decadenţa din perioada otomană va urma o perioadă de creştere lentă în cadrul Banatului imperial. La 1717, după nenumărate războaie turco-austriece, Caransebeşul avea 400 de case. După acest moment începe o nouă etapă de dezvoltare a oraşului. Imperiul habsburgic înfiinţează comunităţile grănicereşti, cu rol de apărare a graniţei Imperiului cu turcii, iar centrul administrativ s-a stabilit la Caransebeş. În aceeaşi perioadă, pe plan cultural devine un focar de cultură românească, rol pe care-l va juca până la unirea Banatului cu România.

Demografie

Caransebes2.JPG

La recensământul din 2002, populaţia municipiului, incluzând satul aparţinător Jupa, însuma 28.301 locuitori, dintre care 26.074 români, 608 ucraineni, 569 ţigani, 530 germani, 336 maghiari, 103 cehi şi alţii. De-a lungul timpului, populaţia Caransebeşului a evoluat după cum urmează:

<lines size=500x180 title="Evoluţia populaţiei" ymin=0 ymax=32000 colors=003153,F5B800,99BADD,964B00,964BB0 xlabel ylabel=5 grid=xy legend>

,total,români,maghiari,germani,alţii

1880,5722,2972,357,1944,449 1900,7657,3754,943,2447,513 1920,8945,4704,401,3024,816 1930,10089,5959,684,3027,419 1941,12458,8339,524,2695,900 1956,15773,12735,569,1605,864 1966,18838,15970,519,1720,629 1977,27190,23521,553,1988,1128 1992,31985,29570,389,1068,958 2002,28301,26074,336,530,1361 2011,21932,20503,172,258,999 </lines>

Stema municipiului

Stema Caransebes.jpg

Stema oficială a municipiului Caransebeş a fost adoptata de Guvern prin Hotărârea nr. 1533/2002. Aceasta se compune dintr-un scut curbat la bază, tăiat-despicat în talpă.

Primul cartier, pe roşu, conţine o cetate medievală de argint, cu două turnuri ascuţite şi poartă centrală închisă, însoţită de un "soare-răsare" şi o lună, ambele de aur. Deasupra cetăţii planează un braţ drept înzăuat cu spadă, tot de argint. Cartierul al doilea, pe albastru, îl prezintă pe Sfântul Gheorghe ecvestru, străpungând cu suliţa anticristul reprezentat printr-o amfipteră, totul de argint. Aureola Sfântului Gheorghe şi solzii animalului sunt executate din aur. Al treilea cartier, pe aur, reprezintă un soldat roman cu scutul lăsat, sprijinindu-se într-o suliţă cu vârful în jos, totul de culoare albă, ce sugerează marmura. Scutul este timbrat de o coroană murală din argint cu cinci turnuri crenelate, simbolizând statutul de municipiu al localităţii.

Semnificaţia elementelor însumate

Armele primului cartier fac trimitere la secolul al XIII-lea, perioadă în care Caransebeşul este atestat documentar şi în care oraşul fortificat cunoaşte o puternică dezvoltare. Urbea este cunoscută ca un bastion de apărare a creştinătăţii împotriva invaziei păgâne, iar cei doi aştri semnifică libertatea, belşugul, veşnicia, dar şi înnoirea Caransebeşului. Cartierul albastru, care semnifică credinţă, speranţă şi sinceritate, este rezervat credinţei creştine a locuitorilor. Sfântul militar, patron spiritual al Episcopiei de Caransebeş, reprezintă victoria Binelui împotriva Răului. Soldatul roman din ultimul cartier este întruchiparea lui Virtus, zeu roman al curajului, şi face trimitere la virtuţile tradiţionale: cinstea, curajul, sinceritatea, modestia, însuşiri morale tipice locuitorilor acestei aşezări.

Imagini

Bibliografie

  • Bona, Petru, Caransebeş (contribuţii istorice), Caransebeş, 1989
  • Lotreanu, Ioan, Monografia Banatului, Institutul de Arte Grafice „Ţara”, Timişoara, 1935
  • Vlăsceanu, Gheorghe - Oraşele României, Editura Odeon, Bucureşti 1998, ISBN 973-9008-69-0
  • Varga, E., Statistică recensăminte după limba maternă, respectiv naţionalitate, jud. Caraş-Severin 1880 - 2002, [1]
  • ***INSSE, Comunicat Recensământul Populaţiei şi al Locuinţelor, Caraş-Severin, 2 februarie 2012