Constanţa Hodoş

Constanţa Hodoş (n. 12 octombrie 1860, loc. Zimbru, judeţul Arad – d. 20 aprilie 1934, Bucureşti). Scriitoare, publicistă, militantă pentru emanciparea femeilor din România.

Biografie

Fiica învăţătorului şi notarului Constantin Talos şi a Amaliei (născută Vida), a studiat la Şcoala de Fete de la Hălmagiu şi apoi în particular (a fost autodidactă). S-a căsătorit a treia oară în 1890 cu scriitorul Alexandru Hodoş (1863–1929), cunoscut după pseudonimul Ion Gorun, cu care se va stabili în România (1894).

A colaborat la mai multe publicaţii, între care „Tribuna”, „Lumea ilustrată”, „Viaţa”, „Sămănătorul”, „Viaţa literară şi artistică”, „Luceafărul”, „Transilvania”, „Minerva”, „Universul”, „Adevărul literar şi artistic”, „Revista scriitoarelor şi scriitorilor români” ş.a.

Din 1905 editează la Bucureşti, împreună cu soţul său, „Revista noastră”, în paginile căreia semnează nume precum Sofia Nădejde, Elena Văcărescu, Elena Farago, Ana Conta-Kernbach, Alice Călugăru, Elena Sevastos, Maria Băiulescu, Maria Cunţan, George Coşbuc, George Topîrceanu, Mihail Sadoveanu, Ion Minulescu etc.

Debutează publicistic în 1889 cu o schiţă apărută în „Familia”, sub pseudonimul Th. Costan, şi editorial în 1893 cu nuvela Aur!. Continuă să publice volume de proză scurtă (Spre fericire, 1897, Frumos!, 1905, Departe de lume, 1909, Aici, pe pământ, 1914), romane (Martirii, 1908), piese şi povestiri pentru copii, piese de teatru (puse în scenă la Teatrul Naţional din Bucureşti), precum şi drama istorică Caterina Varga (1914).

A fost membră în comitetul Societăţii Scriitorilor Români. Premiată cu Medalia „Bene Merenti”, clasa I (1910).

„Intrată definitiv în umbră, opera Constanţei Hodoş s-a bucurat în epocă de o relativă notorietate şi de aprecierea unor personalităţi ca N. Iorga şi Al. Vlahuţă…” (Sara Iercoşan).

Bibliografie

• George Marcu (coord.), Enciclopedia personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2012