Daniel Ciugureanu
de la Enciclopedia României
Daniel Ciugureanu | ||
Născut | 9 decembrie 1885, Şirăuţi, judeţul Hotin | |
Decedat | 19 mai 1950, penitenciarul Sighet | |
Ocupaţie | om politic, medic | |
Ministru de stat pentru Basarabia | ||
Mandat 9 aprilie 1918 - 28 noiembrie 1919 | ||
Partide | Partidul Naţional Moldovenesc (1917 - 1918) Partidul Ţărănesc din Basarabia (1918 - 1921) Partidul Ţărănesc (1921 - 1926) Partidul Naţional Ţărănesc (1926 - 1947) |
Daniel Ciugureanu (n. 9 decembrie 1885, Şirăuţi, judeţul Hotin - d. 19 mai 1950, penitenciarul Sighet), medic basarabean, politician, prim-ministru al Republicii Democratice Moldoveneşti, ministru în patru guverne ale României Mari, persecutat politic. Luptător pentru emanciparea românilor basarabeni, a fost unul dintre făuritorii României Mari, rolul său în Unirea Basarabiei cu România fiind similar cu cel jucat de Iuliu Maniu în unirea cu Transilvania.[1]
Biografie
Fiu al preotului Alexandru Ciugureanu, a studiat medicina, obţinând şi doctoratul. A practicat chirurgia la spitalele din Chişinău, Hânceşti, Vornicei şi Bucureşti (după 1934, la spitalul Cantacuzino).
S-a manifestat de timpuriu în lupta pentru emanciparea naţiunii române din Basarabia. În acest sens, a înfiinţat în 1908 cercul „Deşteptarea”, cu scopul declarat de a lupta pentru dezrobirea Basarabiei şi unirea cu România. Acţiunile sale au atras atenţia autorităţilor ruse care l-au arestat în 1912 şi l-au dus în detenţie în Siberia. A reuşit totuşi să evadeze din Siberia şi să se reîntoarcă în Basarabia. În 1913, împreună cu alţi intelectuali unionişti, a editat la Chişinău publicaţia „Cuvânt moldovenesc”, care avea să devină o piesă centrală în mişcarea pentru trezirea conştiinţei naţionale a basarabenilor. Pe măsură ce Imperiul Rus se dezintegra, Ciugureanu şi-a intensificat acţiunile unioniste, organizând congrese şi activând în sprijinul Partidului Naţional Moldovenesc.
În pragul Unirii Basarabiei cu România, el a participat la constituirea Parlamentului, la declararea autonomiei şi la formarea guvernului Republicii Democratice Moldoveneşti, al cărui guvern a fost ales să-l conducă. Rolul lui Ciugureanu în Unirea Basarabiei cu România a fost crucial. Din acest motiv, ruşii l-au condamnat la moarte, însă ruperea definitivă de Rusia l-a scăpat de persecuţie. După unire, a demisionat din funcţia de premier al Basarabiei pentru a intra în guvernul României ca reprezentant al acesteia (conform condiţiilor unirii, Basarabia urma să aibă asiguraţi 2 reprezentanţi proprii în guvern).
A fost ministru fără portofoliu pentru Basarabia în patru guverne între 1918 - 1919. După aceea a fost ales parlamentar în repetate rânduri: deputat de Chişinău (1919), deputat de Cetatea Albă (1922), deputat de Lăpuşna şi vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor (1926), deputat de Hotin (1933), senator de Tighina (1934).
A fost arestat de securitatea comunistă în noaptea dinspre 5/6 mai 1950 de la locuinţa sa din Bucureşti şi trimis la închisoarea din Sighetu Marmaţiei. Conform spuselor lui C. C. Giurescu, a murit pe drumul spre închisoare, pe la Turda, cu toate că era în perfectă stare de sănătate.[2] În acte, moartea sa a fost înregistrată la 19 mai 1950, la Sighetu Marmaţiei.
Activitatea politică
Activitate | Mandat |
---|---|
Deputat | 1919 |
Senator | 1934 |
Ministru de stat pentru România | 9 aprilie 1918 - 28 noiembrie 1919 |
Bibliografie
- Roşca, Nuţu, Închisoarea elitei româneşti. Compendiu, Aska Grafika, Sighetu Marmaţiei, 2006 ISBN 973-0-04670-0
Legături externe
- Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, Fişa matricolă penală a lui Daniel Ciugureanu