Deta

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Oraşul
Deta

Judeţul Timiş (TM)

Stema-orasului-deta-timis.png
Deta.JPG
Localităţi componente
Opatiţa
Atestare 1360
Suprafaţă 33,81 km²
Populaţie 6.260 locuitori (2011)
Densitate 189 loc/km²
Altitudine medie 80 metri n. m.
Primar Petru Roman (PDL)
Pagină web http://www.detatm.ro/

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Deta este un mic oraş de câmpie situat în sudul judeţului Timiş. Este totodată un mic centru administrativ, economic şi cultural, de importanţă microregională, cu o populaţie de 6.260 locuitori (2011). Deta polarizează, atât din punct de vedere economic cât şi socio-cultural, viaţa localităţilor din împrejurimi: Denta, Moraviţa, Gătaia, Voiteg, Banloc, Jamu Mare, Giera sau Giulvăz. Din punct de vedere administrativ, este constituită din oraşul-propriu-zis şi satul aparţinător Opatiţa.

Localizare

Deta este situată în extremitatea de sud-vest a ţării, în Câmpia Bârzavei între Timişoara şi frontiera cu Serbia, la o distanţă de 43 km sud de Timişoara pe DN59 (respectiv E70) şi la 18 km de graniţa cu Serbia (118 km de Belgrad). Se învecinează cu Voiteg la nord, Opatiţa la nord-est, Roviniţa Mare la est, Denta la sud, Soca, Banloc şi Ofseniţa la vest.

Istorie

Pe teritoriul oraşului au fost descoperite vestigii arheologice din epoca bronzului, din perioadele dacică, prefeudală şi feudală. În perioada romană aici a existat castrul roman Potula.[1] Prima atestare documentară a localităţii Deta are loc în 1360, sub denumirea de Ded, fiind posesie a nobilului Petrus de Deed, de la care derivă numele actual. În anii 1411 şi 1427, localitatea este consemnată cu denumirile Ded şi respectiv Dedu Mic. În perioada dominaţiei otomane, decade.

În jurnalele de călătorie din 1660 - 1664, călătorul turc Evliya Çelebi care vizita Banatul, afirmă că Deta era locuită de români.[2]

Vedere de epocă din Deta

Din anul 1724, când a început colonizarea Banatului de către germanii provenind din Bavaria şi Alsacia/Lorena, localitatea a renăscut, denumirea ei fiind transformată în Detta, după vechiul nume Ded. Colonizările au început în 1737 şi au durat până pe la 1794, iar pe lângă germani au mai fost colonizate în 1763, 21 de familii de italieni[3] din zona Milano-ului[4]. Prima colonie era formată din câteva case aşezate la strada principală de astăzi şi până la vechiul hotel Bellavista. Pârâul Birda era pe atunci graniţa aşezării. La început viaţa coloniei a fost extrem de dură: epidemia de ciumă din 1738 a decimat rapid populaţia. Până în 1751 localitatea a fost sub administraţie militară şi s-a dezvoltat mai puţin. Abia după ce a trecut sub administraţie civilă, la început subordonată Dentei, s-a putut dezvolta. Statul a organizat pe propria cheltuială colonizări.

Întrucât clima era foarte prielnică plantei de orez, statul a adus colonişti italieni specializaţi care au reînfiinţat aici orezării (cu câteva decenii în urmă, contele Mercy încercase deja să dezvolte această cultură, dar din cauza epidemiilor ele fuseseră abandonate). Din acea perioadă au rămas cunoscute familiile italiene Arizi şi Timary, cu merite deosebite în cultura orezului. În paralel, a fost stimulată creşterea viermilor de mătase, activitate pe care localnicii o practicau cu îndemânare.

În secolul XIX Deta cunoaşte o dezvoltare rapidă. La 1810, era deja declarată oraş, dar despre o dezvoltare accelerată se poate vorbi în special după 1858 - anul în care a fost dată în folosinţă calea ferată Timişoara - Baziaş, care trecea prin Deta. Deschiderea căii ferate creează condiţii favorabile pentru comerţul cu cereale şi animale. Pe aceste două componente, localitatea reuşeşte în scurt timp să-şi construiască prosperitatea.

În 1867, după încorporarea Banatului la Ungaria, s-a înfiinţat plasa Deta, cu 13 comune, care aparţinea de comitatul Timiş. Tot atunci este recunoscută drept important centru economic. Cunoaşte o însemnată dezvoltare edilitară, se construiesc şcoli, instituţii, se efectuează lucrări de canalizare, se toarnă trotuare şi se introduce telefonul (1899). În secolul XIX se construieşte Hotelul Bellavista, loc de întâlnire a târgoveţilor români şi sârbi din zonă.[5] În 1902 se construieşte uzina electrică şi se introduce iluminatul electric.

În lucrarea Ghidul Banatului de Emil Grădinariu, din 1936, Deta era descrisă astfel:

Frumos şi îngrijit orăşel de câmpie, cu străzi bine întreţinute, trotuare asfaltate, în centru având o serie de clădiri remarcabile, cum sunt biserica rom. catolică, primăria, hotelul şi cafeneaua „Bellavista", etc. Este sediul preturii cu acelaşi nume şi este un foarte însemnat centru industrial. Are 4.070 locuitori, majoritatea germani, apoi români şi puţini maghiari şi sârbi. A cunoscut din nou o perioadă de criză şi a decăzut de la statutul de oraş, intrând în rândul localităţilor rurale.

După al doilea război mondial, Deta cunoaşte o nouă etapă în dezvoltarea sa, de această dată marcată de ideologia şi organizarea comunistă. În 1968 primeşte statul de oraş (pentru a treia oară în istoria sa). Se construiesc noile cartiere de blocuri, se aduc noi instituţii publice, etc.

Economie

Industria este cea mai importantă ramură economică. Tradiţional, aici s-au dezvoltat fabrici de prelucrare a lemnului (placaje, furnire) precum şi industria exploatării de argilă. După revoluţia din 1989, dezvoltării i se pune o puternică frână, pentru ca după anul 2000 Deta să pornească din nou într-un proces de dezvoltare. O serie de investitori străini, unele companii multinaţionale, au deschis aici numeroase fabrici care au polarizat activitatea economică şi resursele umane din localitate şi din zona de influenţă.

Principalul angajator din oraş este fabrica companiei Eybl AG, cu profil textil, specializată în producţia de componente interioare pentru automobile (volane, tapiţerii pentru BMW, Mercedes, Volkswagen, Jaguar, Renault). Aceasta are peste 1.900 de angajaţi, din care 1.100 din Deta, restul fiind captaţi din localităţile înconjurătoare. Alte companii sunt prezente în domeniile prelucrării lemnului, industria alimentară, textile.

O etapă importantă în dezvoltarea economică a constituit-o deschiderea şoselei de centură, o premieră pentru judeţul Timiş. Construită cu fonduri europene şi de la guvern, aceasta permite oraşului să se extindă şi să atragă noi investitori. Centura are circa 6 km lungime şi deviază traficul de pe drumul european E70 Timişoara - Moraviţa.

Populaţia

Recensământul[6] Structura etnică
Anul Populaţia Români Germani Maghiari Romi Sârbi Bulgari Alte etnii
1880 2.868 112 2.455 210 - 69 - 15
1900 3.997 222 2.889 760 - 87 37
1930 4.056 538 2.334 971 16 136 22 39
1977 6.186 2.503 1.423 1.621 86 447 64 42
1992 6.489 3.623 656 1.404 169 461 129 47
2002 6.418 4.150 389 1.143 224 329  ? 183
2011 6.260 - - - - - - -

Structura confesională

Sub profil confesional, populaţia oraşului prezintă un caracter bipolar. Astfel, la recensământul din 2002, majoritatea populaţiei (circa două treimi) s-a declarat de religie ortodoxă, procentul fiind de 63% (4.068 locuitori). Al doilea grup major este cel romano-catolic, care reprezintă circa 1 treime, cu 2.025 de adepţi (31,55%). Alte culte sunt prezente, însă au o pondere mult mică (penticostali 2,55%, baptişti, reformaţi şi alte culte sub 1% fiecare).

Localităţi înfrăţite

  • Bordány, Ungaria
  • Čoka, Serbia

Obiective turistice

  • Ştrandul termal
  • Parcul natural din centrul oraşului (rămăşiţă a vechii păduri care acoperea zona)

Personalităţi

Stema oraşului

Stema-orasului-deta-timis.png

Stema oficială a oraşului Deta a fost adoptată de Guvern prin Hotărârea nr. 108/2013. Aceasta se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat. În partea superioară, în câmp de hermină, se află o coroană imperială de aur. În vârful scutului, în câmp roşu, se află două mâini înfrăţite care susţin o cruce cu capetele treflate, flancată de o parte şi de alta de două cununi de grâu, fiecare cu câte 6 spice de aur. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu 3 turnuri crenelate.

Semnificaţiile elementelor însumate
Coroană imperială face referire la coroana lui Carol al II-lea, simbol care reprezintă un sigiliu al unui act oficial din 1724, prin care se atestă documentar această localitate; aşezarea coroanei pe câmpul de hermină atestă faptul că localitatea a aparţinut de-a lungul timpului unor nobili ai Casei regale de Habsburg. Cele două cununi de grâu reprezintă una din ocupaţiile de bază ale locuitorilor, agricultura. Cele două mâini înfrăţite şi crucea simbolizează buna înţelegere, armonia, înfrăţirea oamenilor de diferite etnii care locuiesc în zonă. Crucea reprezintă atât crucea greacă, simbol al ortodoxiei, cât şi crucea latină, simbol al credinţei catolice. Coroana murală cu 3 turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de oraş.

Bibliografie

  • Chevereşan, Alexandru, Monografia comunei Deta. Scrisă cu ocaziunea jubileului de 200 de ani dela înfiinţarea comunei, Timişoara 1925
  • Constantin Damienescu, Mircea Stoian, Pavel Brebu, Frontiera României cu Ungaria, Serbia şi Muntenegru, vol. 1, Editura Solness, Timişoara, 2004 ISBN 973-8472-94-6
  • Dan Ghinea, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000
  • Emil Grădinariu, Ghidul Banatului, Editura Vrerea, Timişoara, 1936
  • Ioan Munteanu, Timiş. Monografie, Editura Marineasa, 1998 ISBN 973-9496-68-7
  • Gheorghe Vlăsceanu, Oraşele României, Editura Odeon, Bucureşti 1998, ISBN 973-9008-69-0

Note

  1. Raularian Rusu, Organizarea spaţiului geografic în Banat, Editura Mirton, Timişoara, 2007 ISBN 978-973-52-0201-9 [1], p.131
  2. Damienescu, p. 19
  3. Ghinea
  4. Chevereşan, p.7
  5. Damienescu, p. 20
  6. Varga E. Statistică recensăminte după limba maternă şi naţionalitate, jud. Timiş 1880 - 1992

Legături externe