Hârlău

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Oraşul
Hârlău

Judeţul Iaşi (IS)

Stema judetului Iasi.png
Localităţi componente
Pârcovaci
Atestare 1384
Suprafaţă 4.4 km²
Populaţie 11807 locuitori (2010)
Densitate 2683.41 loc./km²
Altitudine medie 180 metri n. m.
Primar Constantin Cernescu (PSD)

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Hârlău este un oraş din judeţul Iaşi, situat în zona de contact a Câmpiei Jijiei Inferioare cu Dealu Mare, pe râul Bahlui, la 73 km nord-vest de Iaşi.

Istorie

Hârlăul este o localitate cu o vechime considerabilă şi este menţionat documentar pentru prima dată ca oraş-târg, în 1384. A fost un oraş important în cadrul Moldovei medievale, preferat de diferiţi domnitori care şi-au stabilit aici curtea, fie temporar, fie permanent. În 1392 este consemnat ca reşedinţă a lui Petru I, iar într-o perioadă a ajuns chiar reşedinţă domnească principală a lui Ştefăniţă (1517 - 1527) şi Ştefan Lăcustă (1535 - 1540). De asemenea, Ştefan cel Mare şi Petru Rareş au avut la Hârlău reşedinţa lor de vară iar Radu Mihnea reşedinţă permanentă. De pe urma statutului său privilegiat s-au mai păstrat azi ruinele Curţii Domneşti, construite iniţial de Petru Muşat şi refăcute de Ştefan cel Mare, care a ridicat şi o biserică (1492). Petru Rareş a ctitorit biserica Sfântu Dumitru (1525).

La Hârlău a semnat Ştefan cel Mare a încheiat tratatul de pace cu polonii, la 12 iulie 1499. În 1560 a fost prădată şi incendiată de cazaci şi tătari şi din nou, în 1687 de tătari. A urmat o nouă distrugere în 1711. Aceste nenorociri au împiedicat dezvoltarea oraşului, care a fost eclipsat ca importanţă de alte aşezări moldovene. Şi-a păstrat o importanţă administrativă şi mai târziu: a fost reşedinţă de ţinut până în 1835 şi apoi reşedinţă de raion între 1950-1968. În 1968 a fost declarat oraş.

Obiective turistice

  • Muzeul de istorie, arheologie și etnografie
  • Casa memorială „Logofătul Tăutu” din secolul al XVII-lea
  • Biserica cu hramul „Sfântul Gheorghe”, construită în perioada 30 mai-28 octombrie 1442 din porunca domnului Ștefan cel Mare
  • Biserica cu hramul „Sfântul Dumitru”, ctitorie din 1525 a domnului Petru Rareș
  • Ansamblul Curții Domnești, cu ruinele palatului construit inițial de Petru I înainte de 1384
  • Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae”- Munteni (1848)
  • Casa parohială a bisericii Sfântul Dumitru (secolul al XIX-lea)
  • Clădirea primăriei de la începutul secolului al XIX-lea, inițial casa „Zoltman”

Bibliografie

  • Ghinea, Dan - Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000
  • Vlăsceanu, Gheorghe, Oraşele României, Editura Odeon, Bucureşti 1998, ISBN 973-9008-69-0

Note