Huşi
de la Enciclopedia României
Municipiul Huşi Judeţul Vaslui (VS) |
|
Localităţi componente |
---|
Amplasarea localităţii în judeţul Vaslui | ||||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w | lat=45.935871 | lng=24.960938 | zoom=5 | smallzoomcontrol=yes | width=230 | height=210}} |
Atestare | 1441 |
Suprafaţă | 5.2 km² |
Populaţie | 29334 locuitori (2010) |
Densitate | 5641.15 loc./km² |
Altitudine medie | 70-120 metri n. m. |
Primar | Ioan Ciupilan (PSD) |
Pagină web | Site oficial al municipiului |
Index municipii în judeţul Vaslui |
---|
Împărţirea administrativ-teritorială a României |
---|
Huşi este un municipiu din judeţul Vaslui, situat în depresiunea omonimă, la 45 km est nord-est de municipiul Vaslui.
Istorie
Prima atestare documentară a Huşiului datează din 1441, deşi arealul său a fost locuit încă din cele mai vechi timpuri, mărturie fiind descoperirile arheologice din toate marile perioade istorice de la neolitic şi până în Evul Mediu. Încă din secolul XV a avut statut de târg şi s-a dezvoltat ca centru comercial şi meşteşugăresc. O mare importanţă în istoria economică a localităţii au jucat-o podgoriile, despre care există menţiuni chiar şi în scrierile lui Strabo. În timpul domniei lui Ştefan cel Mare era reşedinţă domnească.
În secolul XVIII a suferit o serie de distrugeri care l-au oprit din dezvoltare: în 1711, 1712 şi 1739 a fost distrus de către turci, iar în 1740 de tătari. În 1804 se deschide prima şcoală românească, a lui Veniamin Costachi. În 1832 este ridicat la rangul de oraş iar în 1834 preia funcţia de reşedinţă a judeţului Prut de la oraşul Fălciu. După reorganizarea administrativă este reşedinţă a judeţului Fălciu, până în 1950. Este declarat municipiu în 1995.
Obiective turistice
- Muzeul memorial „Dimitrie Cantemir”
- Muzeul viticulturii
- Biserica episcopală cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” (1494-1495)
- Palatul episcopal construit în 1782-1792 pe locul fostei case Domneşti (secolul al XV-lea- secolul al XVII-lea)
- Biserica cu hramul „Sfântul Dumitru” din secolul al XVIII-lea
- Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae”(1837)
- Biserica cu hramul „Sfântul Ioan” (1850)
- Biserica cu hramul „Sfântul Gheorghe”, a blănarilor (1858-1868)
- Biserica cu hramul „Vovidenia” din secolul al XVIII-lea
- Biserica cu hramul „Sfinţii Voevozi (1849-1855)
- Clădirea fostei judecătorii (1802)
- Clădirea fostului Tribunal din secolul al XIX-lea, azi Casa Armatei
- Conacul lui Mihail Ralea de la începutul secolului al XX-lea
- Statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza
- Statuia voevodului Ştefan cel Mare
Bibliografie
- Ghinea, Dan, Enciclopedia geografică a României, Editura Enciclopedică, Bucureşti, 2000
- Vlăsceanu, Gheorghe, Oraşele României, Editura Odeon, Bucureşti 1998, ISBN 973-9008-69-0
Note