Ineu

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Oraşul
Ineu

Judeţul Arad (AR)

Stema-orasului-ineu-arad.png
Ineu.JPG
Localităţi componente
Mocrea
Atestare 1214
Suprafaţă 6 km²
Populaţie 10.207 locuitori
Densitate 1.748 loc/km²
Altitudine medie 100 metri n. m.
Primar Gheorghe Nicolae Mehelean (PDL)
Pagină web http://www.ineu.ro/

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Oraşul Ineu se află în judeţul Arad, amplasat în Câmpia Cermei, pe râul Crişul Alb, la 55 km nord-est de municipiul Arad. Din punct de vedere administrativ, de oraşul Ineu aparţine şi satul Mocrea (atestat c. 1160). Ineul este poarta de intrare în Ţara Zarandului.

Istoric

Cele mai vechi urme de locuire de pe suprafaţa actuală a oraşului datează din Neolitic. Tot în perimetrul localităţii au fost descoperite urme de locuire din epoca romană. Cea mai veche atestare a localităţii este din secolul XII, când se aminteşte pe acest loc o aşezare.

Prima atestare documentară a numelui localităţii datează din anul 1214, când este menţionată sub numele de Villa Ieneu. Fortificaţia din localitate este menţionată pentru prima oară în anul 1295 cu numele de castri Ieneu, ca fiind centrul unui cnezat românesc. Fortificaţia este de fapt un castel impunător, cu ziduri groase de 4 metri şi bastioane la colţuri, fiind înconjurat de jur împrejur de ziduri foarte puternice din piatră.

Aici îşi găseşte refugiu în anul 1438 regele ungur Albert din faţa sultanului otoman Murad, după expediţia militară întreprinsă asupra acestuia din urmă.

Cetatea este ocupată de către turci în anul 1566. În anul 1595 cetatea este eliberată de sub turci de către banul Caransebeşului, Gheorghe Borbely, iar în anul 1599 intră în posesia voievodului Mihai Viteazul.

În anul 1645 cetatea este întărită prin săparea unor şanţuri de apărare şi reconstruirea unor ziduri şi bastioane. Turcii o recuceresc în anul 1658 şi rămâne în posesia lor până în anul 1691 când este ocupată de trupele habsburgice. În perioada 1658-1691 cetatea a fost reşedinţa unui sangeac turcesc, cu întinse posesiuni în regiune.

Între anii 1700-1745 aici sunt cantonate trupele de grăniceri mureşeni. După plecarea grănicerilor mureşeni cetatea cade în ruină pentru o durată mai lungă decât un secol, mai exact până în anul 1870, când castelul este reconstruit şi transformat în stil neoclasic.

În august 1849 la Ineu se predau trupelor ţariste o parte din insurgenţii unguri.

Pe data de 27 octombrie 1967 localitatea este declarată oraş.

Obiective turistice

Castelul din Ineu
  • Cetatea Ineului, secol XIII, transformată în secolul XIX.
  • Biserică, stil gotic, secolele XIII-XIV.
  • Rezervaţia naturală Mocrea, 5 km sud de oraş.
  • Poiana cu narcise, situată la nord de măgura Mocrea, în lunca pârâului Condratău.

Demografie

Populaţia istorică

<lines size=450x180 title="Evoluţia populaţiei din oraşul Ineu" ymin=0 ymax=11000 colors=3B444B xlabel ylabel=4 grid=xy legend> ,total 1880,5834 1890,6274 1900,7281 1910,7876 1920,6862 1930,7567 1941,8949 1956,8242 1966,9973 1977,10259 1992,10915 2002,10207 </lines>

Structura pe etnii

Conform recensământului din 2002 în oraşul Ineu populaţia este alcătuită din români (86%), alături de care mai trăiesc maghiari (8%), ţigani şi alte naţionalităţi.

Economie

Economia oraşului s-a dezvoltat pe marginea unităţii de tricotaje şi a secţiei de confecţii din tablă a fabricii „Strungul”. În ultimii ani s-au dezvoltat numeroase industrii mici, artizanale, industria alimentară şi prelucrarea lemnului.

Transport

Oraşul Ineu este nod rutier şi posedă legătură de cale ferată.

Stema oraşului

Stema-orasului-ineu-arad.png

Stema oficială a oraşului Ineu a fost adoptata de Guvern prin Hotărârea nr. 336/2012. Aceasta se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, tăiat de o fascie undată, de aur, partea superioară fiind despicată. În partea superioară, în dreapta, în câmp roşu, se află o poartă de cetate de argint cu creneluri, zidită negru, având în poarta deschisă o cruce de aur asuprind o semilună de argint. În partea superioară, în stânga, în câmp albastru, se află un butuc de viţă-de-vie, cu 2 struguri, prins pe un arac, de aur. În vârful scutului, în câmp roşu, se află un izvor de apă minerală care iese dintr-o construcţie de argint, zidită negru, având forma unei sticle. Scutul este timbrat de o coroană murală de argint cu 3 turnuri crenelate.

Semnificaţiile elementelor însumate

Poarta de cetate simbolizează cetatea localităţii. Crucea şi semiluna semnifică luptele de apărare duse împotriva otomanilor. Viţa-de-vie reprezintă ocupaţia de bază a locuitorilor, viticultura. Construcţia zidită în formă de sticlă reprezintă izvorul de apă minerală de la Mocrea, care se află în apropierea localităţii. Coroana murală cu 3 turnuri crenelate semnifică faptul că localitatea are rangul de oraş.

Bibliografie

Legături externe