Laţco
de la Enciclopedia României
Laţco | ||
Laţcu, voievodul Moldovei. Miniatură de pe un manuscris din secolul al XVII-lea | ||
Alte nume | Laţcu | |
Decedat | 1373 | |
Mormânt la | Rădăuţi | |
Ocupaţie | vornic, poet, cărturar | |
Părinţi | Bogdan I | |
Copii | Anastasia |
Laţco (sau Laţcu) voievod a fost un domnitor al Moldovei. El este fiul voievodului Bogdan I, întemeietorul Moldovei, şi a urmat la domnie după moartea tatălui său.
Biografie
A fost căsătorit, iar din această căsătorie a rezultat o fiică, Anastasia. Aceasta s-a căsătorit cu Roman, fiul lui Costea Muşat.
Nu există documente interne de epocă referitor la Laţco voievod. Nu există referiri la războaiele purtate de acesta, deci e foarte posibil ca el să nu fi dus lupte cu vecinii săi. Nu se cunosc astfel ce natură aveau raporturile sale cu vecinii. Se pare însă că Laţco voievod a ales să acţioneze pe tărâm religios, făcând concesii catolicismului în Moldova. Laţco stabileşte în oraşul Siret reşedinţa unui episcop catolic, iar în anul 1371 trece el însuşi la catolicism.
Faptul că însuşi voievodul Moldovei a îmbrăţişat catolicismul nu a influenţat însă credinţa poporului moldovean. Domnind se pare numai opt ani, Laţco nu a avut timpul necesar pentru a răspândi religia catolică în rândul supuşilor săi. Este posibil ca trecerea la catolicism a lui Laţco să nu fi fost una sinceră, ci un gest politic, din moment ce el nu este îngropat într-o biserică catolică, cum ar fi fost firesc pentru un bun credincios al acestei religii. El este în schimb înmormântat în biserica ortodoxă din Rădăuţi, cea a tatălui său, Bogdan vodă.
Laţco voievod a murit în anul 1373 şi este înmormântat la Rădăuţi. Urmaşul său, voievodul moldovean Ştefan cel Mare, îi va pune o piatră de mormânt cu următoarea inscripţie: "Blagocestivul şi de Hristos iubitorul Io Ştefan voievod, domn al ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, a împodobit acest mormînt strămoşului său Io Laţco voievod, în anul 6988, luna ianuarie 20, în timp ce Ioanichie era episcopul Rădăuţilor". Anul 6988 înseamnă anul 1480, deci trecuse aproape un secol de la moartea lui Laţco voievod până în momentul când Ştefan cel Mare îi pune acestuia piatra de mormânt.
Bibliografie
- Giurescu, Constantin C. - Istoria românilor - volumul I, ediţia a V-a, Editura BIC ALL, 2007
- Diaconovici, C. - Enciclopedia română publicată din însărcinarea şi sub auspiciile Asociaţiunii pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român, volumul III, 1904, Editura W. Krafft, p. 62-63