Lupta de la Mărişel (14 februarie 1849)

Lupta de la Mărişel (1849)
Miliţiile româneşti	Comandant: Nemenţionat Forţe: Neprecizată Pierderi: 6 morţi	14 februarie 1849 Mărişel, judeţul Cluj	Comandant: Nemenţionat Forţe: 600 Pierderi: 13 morţi	Miliţiile maghiare
Rezultat: Victorie tactică a forţelor române

Prima luptă de la Mărişel (14 februarie 1849) a fost una dintre luptele date în Munţii Apuseni în timpul revoluţiei din Transilvania din anul 1848-1849. Scopul ei a fost străpungerea de către maghiari a apărării româneşti a centrului Munţilor Apuseni, cucerirea punctului de comandă românesc de la Câmpeni şi scoaterea din luptă a forţelor române.

Situaţia înainte de bătălie

După ce generalul maghiar de origine poloneză Joseph Bem a cucerit Transilvania prin forţa armelor în iarna anului 1848-1849, singurele părţi din Ardeal stăpânite de monarhia austriacă au rămas cetatea Alba Iulia, Munţii Apuseni, cetatea Deva şi cetatea Timişoara. Cetăţile menţionate se aflau în mâna garnizoanelor austriece, iar Munţii Apuseni erau controlaţi de miliţiile româneşti conduse de prefectul Avram Iancu.

În primăvara anului 1849, forţele maghiare au pornit acţiuni de lichidare a rezistenţelor din centrul Transilvaniei, începând în luna aprilie asediul cetăţii Alba Iulia. Foarte curând a devenit evident pentru ei că atât timp cât Munţii Apuseni sunt controlaţi de români, asediul cetăţii Alba Iulia este periclitat şi un mare număr de trupe maghiare (cca 10-15.000 combatanţi) era blocat pentru a ţine în şah forţele române. Maiorul ungur Czetz János, care a luptat în Transilvania în 1848-1849 şi a devenit după revoluţie întemeietorul armatei moderne a Argentinei, spunea că:

„Ei (românii - nota E.R.) au îngreunat în mod considerabil asediul cetatei Albei Iulia şi ne-au silit să menţinem un cordon de trupe de la Ciucea prin Huedin, Gilău, Cluj, Turda, Aiud, Alba Iulia, Orăştie până la Deva şi pe la Brad, Vaşcău, până la Oradea Mare, ceea ce ocupă un mare număr de trupe, a căror lipsă în luptele contra ruşilor, a fost atât de resimţită.”

({{{2}}})

Raportul oficial rus care descrie campania din Transilvania apreciază contribuţia românilor la înfrângerea revoluţiei maghiare astfel:

„Trebuie să recunoaştem că, deţinând toată partea muntoasă a teritoriului cuprins între Mureş şi Cluj, ei (românii - nota E.R.) ne-au prestat cel mai mare serviciu. Datorită lor ungurii au fost înfrânţi, retrăgându-se în două direcţii, prin valea Mureşului şi din Cluj pe drumul Oradiei, au fost rupţi în două şi lipsiţi de putinţa de a comunica între ei. Ce e mai mult, detaşamentele ruseşti vor avea posibilitatea de a se mişca în ambele direcţii, deoarece flancurile lor erau acoperite. E uşor de înţeles ce influenţă importantă ar fi avut asupra mersului campaniei, dacă ungurii erau stăpâni în acest teritoriu.”

({{{2}}})

Satul Mărişel, judeţul Cluj, era în 1849 o localitate românească mare şi una dintre cele prin care trebuia să se treacă pentru a se ajunge în centrul Munţilor Apuseni, la Câmpeni. De aceea, localitatea a fost atacată în repetate rânduri de forţele maghiare.

Combatanţii

În prima luptă de la Mărişel apărarea românilor a fost formată de bărbaţii din sat, deoarece alte forţe nu erau disponibile. Ei erau înarmaţi cu puşti şi cu armament alb, în principal unelte agricole (coase îndreptate, topoare, securi, îmblăcie etc.).

Forţele maghiare atacatoare erau formate din 600 honvezi din miliţiile ungare. Aceste trupe au pornit atacul asupra Mărişelului din localitatea Gilău, judeţul Cluj. Ca armament, honvezii erau înarmaţi cu puşti, cei care nu aveau arme de foc putând fi înarmaţi cu lănci. Unii dintre ei aveau uniforme specifice miliţiilor maghiare, dar niciodată nu au putut fi echipaţi toţi, din cauza lipsurilor de materie primă provocate de război.

Desfăşurarea luptei

Românii din satul Mărişel şi-au ales poziţia de apărare pe Vârful Bătrânei, unde au aşteptat sosire forţelor inamice.

Când acestea s-au apropiat suficient de mult, ei au deschis focul cu puştile pe care le aveau.

Timp de şase ore a durat lupta, după care honvezii s-au retras, nu fără a pricinui pagube localităţii.

În lupta de la Mărişel forţele maghiare au pierdut 13 morţi şi mai mulţi răniţi.

Românii au pierdut 6 morţi şi li s-au ars patru case şi trei şuri, iar 30 de vite mari le-au fost prădate de unguri.

Urmările luptei

S-a oprit pentru moment avansarea maghiarilor spre centrul Munţilor Apuseni. În urma înfrângerii suferite, trupele maghiare vor reveni asupra Mărişelului cu forţe mult mai mari, în luna martie, rezultând a doua bătălie de la Mărişel.

Bibliografie

• Dragomir, Silviu - Avram Iancu, ediţia a II-a, Editura Ştiinţifică, Bucureşti, 1968
• Dudaş, Florian - Avram Iancu în tradiţia românilor, ediţia a II-a, revizuită şi adăugită, Editura de Vest, Timişoara, 1998, ISBN 973-36-0307-4
• Neamţu, Gelu, Tutula, Vasile - Aspecte militare şi pagini memorialistice despre revoluţia şi războiul civil din Transilvania 1848-1849, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2008, ISBN 978-973-109-112-9

Legături externe

• http://taramotilor.ro