Magdalena Popa
de la Enciclopedia României
Magdalena Popa | ||
Născută | 1941, Bucureşti | |
Ocupaţie | balerină |
Magdalena Popa (n. 1941, Bucureşti). Balerină.
Biografie
Studiază, mai întâi, la Şcoala de Stat de Balet din Bucureşti, apoi la celebra şcoală de balet „Kirov” de la Institutul Coregrafic „Vaganova” din Leningrad, absolvită în 1965. Între primele succese se numără premiul de interpretare la Festivalul Internaţional de la Viena, în 1959, medalia de argint la Concursul Internaţional de Dans de la Varna, în 1964, sau Steaua de Aur pentru cea mai bună interpretare la Festivalul Internaţional de Dans de la Paris, în 1965, împreună cu Sergiu Stefanski. Sosită în ţară, devine prim-solistă la Opera Română, unde activează timp de 22 de ani. Printre cele mai importante roluri interpretate au fost Romeo şi Julieta de Serghei Prokofiev, Frumoasa din pădurea adormită, Lacul Lebedelor şi Spărgătorul de nuci, de Piotr Ilici Ceaikovski, Şeherezada de Nikolai A. Rimsky-Korsakov, Giselle de Adolphe Adam.
A colaborat cu mari trupe şi companii de dans, Teatrul „Balşoi”, Baletul Festivalului de la Londra, Baletul „Monte Carlo”, „Marele Balet Clasic” din Franţa, Teatrul Contemporan de Balet din Franţa, Baletul Dallas sau Baletul „Jackson”. Ca profesoară, şi-a format o clasă pe care o lua întotdeauna cu ea la repetiţiile sau la spectacolele de la Opera Română. Din 1982, de când a părăsit România, activează la Baletul Naţional din Canada, unde, din 1984, a devenit maestru principal şi, din 2005, antrenor principal artistic. Este solicitată de multe instituţii de profil, în calitate de profesor invitat în Franţa, S.U.A., Italia, Spania, Australia, Austria, Germania sau de membru al juriului, pentru diferite concursuri şi festivaluri internaţionale (Moscova, Tōkyō, Ōsaka, Jackson, Mississippi, Paris sau Praga). A montat, împreună cu soţul ei, Amatto Checiulescu, Lacul lebedelor, Romeo şi Julieta şi Giselle în China şi Silfidele pentru Baletul Naţional din Canada. În 2002, i se decernează Ordinul „Steaua României” celei pe care «L’Humanité» o considera „cea mai mare stea a timpului nostru”.
Bibliografie
- George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009.