Sile Dinicu
de la Enciclopedia României
Sile Dinicu | ||
Sile Dinicu | ||
Nume de botez | Vasile Dinicu | |
Naţionalitate | român | |
Născut | 10 decembrie 1919, Bacău | |
Decedat | 7 ianuarie 1993 | |
Ocupaţie | compozitor, pianist, dirijor | |
Părinţi | Vasile Dinicu şi ... |
Sile (Vasile) Dinicu (n. 10 decembrie 1919, Bacău, — d. 7 ianuarie 1993) a fost un compozitor, dirijor, pianist şi orchestrator român, nepot de frate, prin adopţie, al lui Grigoraş Dinicu.
A urmat Şcoala de muzică din Brăila, la secţia pian, iar 1933 a început să profeseze în Bucureşti. În 1941 a fost angajat de către Constantin Tănase în orchestra teatrului „Savoy” din capitală. Între 1943 şi 1947 a dirijat orchestra Teatrului „Gioconda”, unde l-a secondat pe Ion Vasilescu, iar în paralel a participat în programul localurilor bucureştene „Zissu” şi „Cina”, celebre la acea vreme.
În 1947 şi-a început lunga colaborare cu Societatea Română de Radiodifuziune, cântând la pian împreună cu Teodor Sibiceanu. Din 1951 a devenit dirijorul orchestrei de muzică uşoară a Radiodifuziunii Române (ulterior a Radioteleviziunii Române), timp de peste 30 de ani. În această calitate, a contribuit la realizarea a numeroase programe muzicale şi de divertisment difuzate în România, şi a dirijat festivalurile de muzică uşoară „Mamaia” şi „Cerbul de Aur”. A realizat imprimări la Radio şi în studioul casei de discuri „Electrecord”.
Pe plan internaţional, a efectuat numeroase turnee în Republica Federală Germania, Israel, Franţa şi ţările din blocul socialist şi a fost solicitat să participe în jurii muzicale.
Sile Dinicu s-a remarcat şi prin compoziţiile sale de muzică uşoară, având peste 100 de creaţii, între care: „Bucureşti, Bucureşti”, „Ca o primăvară ai venit”, „Cine ţi-a spus”, „Crede-mă”, „Eşti singura mea dragoste”, „Focuri de artificii”, „Întotdeauna marea”, „Mica piesă de concert”, „Mii de stele”, „Noapte bună, Bucureşti”, „Nopţi cu lună-n Bucureşti”, „Nopţi la malul mării”, „Nu mă certa”, „Porţi de aur, porţi de vis”, „Să dansăm”, „Seri la malul mării”, „Sus paharul, la mulţi ani!”, „Toate ritmurile toate”, „Tu m-ai fermecat”, „Urcă inimă vitează”, „Vals de toamnă”.
(Naarghita, interpretă de muzică indiană. Interviu luat de Jurnalul Naţional[1])”
Pentru întreaga sa activitate, a primit titlul de „artist emerit”, iar de-a lungul anilor i-au fost decernate numeroase premii.
Discografie
Discuri proprii şi colaborări
Coperta | Titlu | An | Piese |
---|---|---|---|
Nopţi cu lună (ST-EDE 03132) |
1987 | Uvertură (instrumental) / Nu sînt un sentimental / Vorbe care nu le-am spus / Swing Rock (instrumental) / Crezînd în dragoste / Vă place dansul? (instrumental) / Nopţi cu lună (instrumental) / Tu m-ai fermecat / Bossa-Nova (instrumental) / Nu ştiu ce să cred / Să nu-mi ceri să-ţi spun / Semnal "Mamaia" (instrumental) |
Bibliografie
- Caraman-Fotea, Daniela, Meridianele cântecului, Editura Muzicală, Bucureşti, 1989.
- Radioteleviziunea Română, Cerbul de Aur '71, Oficiul de Presă şi Tipărituri al Radioteleviziunii Române, Braşov, 1971.