Staţia de emisie de la Bod

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Staţia de emisie de la Bod. În imagine apare una din cele 3 antene

Staţia de emisie de la Bod este o staţie de transmisiuni radio pe unde lungi aflată în comuna Bod din judeţul Braşov. A fost construită între anii 1933 şi 1934, sub supravegherea inventatorului Guglielmo Marconi, care a venit special din Londra la Braşov, pentru a asista la instalarea emiţătorului inventat de el, şi a inginerului Gheorghe Cartianu.

Iniţial, fusese stabilit ca staţia să se construiască pe un teren de lângă Feldioara, însă în cele din urmă proprietarii au refuzat să vândă terenul. La Bod, datorită terenului mlăştinos, complexul a fost ridicat pe piloni de stejar impregnat, lungi de 15 m. Iniţial, lucrarea a fost finanţată de către Societatea Anonimă Română de Radiodifuziune; ulterior a contribuit cu fonduri şi Casa Regală, care patrona staţia. În 1934 puterea existentă era de doar 20 kW. Staţia a fost pusă oficial în funcţiune abia în 1935, iar emiţătorul pe 1 ianuarie 1936, de data aceasta puterea fiind ridicată la 150 kW. La ora aceea, era cel mai puternic post de emisie din România şi din estul Europei (cu excepţia URSS). Staţia emitea pe lungimea de undă de 1875 m. Grupurile electrogene ale emiţătorului erau alimentate iniţial cu păcură, mai apoi cu motorină şi în final cu gaz metan.

Clădirea principală, cea care adăpostea emiţătorul propriu-zis, a fost proiectată de către arhitectul Trifu, iar anexele (casa inginerilor, blocul lucrătorilor şi garajele) au fost concepute de către arhitectul G. M. Cantacuzino. În afară de camera generatoarelor electrice şi camera emiţătorului, având dulapurile cu circuitele propriu-zise, staţia de la Bod mai avea o fierărie, pentru ajustarea pieselor în caz de nevoie şi o staţie de epurare a apei, atât pentru băut cât şi pentru răcirea mecanismelor. Tot aici se găsea studioul iniţial de radio.

În 1937 au fost instalate cabluri telefonice speciale între studiourile din Bucureşti şi staţia Bod. Prin intermediul acestora, erau recepţionate şi transmise comunicatele importante pentru ţară. O dată cu începerea celui de-Al Doilea Război Mondial, cenzura a fost introdusă în toate emisiunile radio: directorul general al Radioului era pregătit în orice moment să oprească emisia, în caz că cel ce vorbea la microfon „deranja” prea tare.

În 1940, la cedarea forţată a Ardealului, postul de emisie de la Bod a transmis declaraţia ministrului de externe Mihail Manoilescu, vorbind în lacrimi, iar mai apoi o înregistrare a clopotelor bisericilor transilvănene, care a fost însă cenzurată de către Palatul Regal la numai 10 minute de la începere. De asemenea, prin staţia de la Bod au fost transmise toate comunicatele importante din timpul războiului, inclusiv mesajul regelui Mihai către ţară, în seara de 23 august 1944, primit de la Bucureşti prin telefon, ori proclamarea Republicii Populare Române, la 30 decembrie 1947.

În 1941, în timpul rebeliunii legionare, postul a fost ocupat de către legionari. Aceştia s-au predat în cele din urmă Armatei Române. După terminarea războiului, în 1946, un pilon afectat de bombardamentele germane a fost refăcut de către firma Siemens. Astăzi, ei măsoară 250 m înălţime.

În 1965, emiţătorul englezesc a fost înlocuit cu unul fabricat în Franţa, prototip „Thomson-Houston”, având o putere de 1.200 kW. Din 2003, noul emiţător, „Harris”, bazat pe tranzistoare şi tehnologie digitală de modulare are o putere de 200 kW.

În prezent, Staţia de la Bod emite pe unde medii (Radio Târgu-Mureş şi Antena Braşovului) şi lungi (ziua Radio România Antena Satelor, noaptea Radio România Actualităţi).

Bibliografie

  • Cantacuzino, G. M., Şantierul Postului Naţional de Radio de la Bod (partea 1 şi 2), emisiunea „Universitatea Radio”, 16 octombrie, ora 20:45. În Arhiva SRR, dosar nr. 14/1934, 6 file dactilo.; Radio-Fonia, anul VII, nr. 322, p. 29.
  • Enciu, Gheorghe, gen.-lt., Poşta şi telecomunicaţiile în România, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984.
  • Onciu, Camelia, Fabrica de unde, în „Monitorul Expres” din 27 iulie 2006.