Victor Vâlcovici

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Victor Vâlcovici
Replace this image male.png
Născut 21 septembrie 1885, Galaţi
Decedat 21 iunie 1970, Bucureşti
Ocupaţie matematician, profesor
Sigla Academiei Romane.png
Membru titular
al Academiei Române
Ales 1965

Victor Vâlcovici (n. 21 septembrie 1885, Galaţi - d. 21 iunie 1970, Bucureşti) a fost matematician, profesor şi membru al Academiei Române.

Biografie

Victor Vâlcovici a făcut liceul la Brăila, apoi a urmat Facultatea de Ştiinţe la Universitatea din Bucureşti (1904 - 1907). Studiile superioare le-a definitivat la Universitatea din Gottingen, obţinând aici doctoratul în matematică, în 1913.

După ce s-a reîntors în ţară, a fost numit profesor la catedra de Matematică de la Universitatea din Iaşi. În 1921 a fost detaşat la nou-înfiinţata Şcoală Politehnică de la Timişoara, fiind şi primul profesor de mecanică raţională. La Timişoara a pus bazele Societăţii Ştiinţifice din Politehnică şi a publicaţiei "Bulletin scientifique de l'Ecole Politehnique". A condus şi „Revista matematică” din Timişoara, înfiinţată de Traian Lalescu.

În anul 1930 se mută la Universitatea din Bucureşti. Între 1931 - 1932 este numit ministru al Lucrărilor Publice, în cabinetul condus de Nicolae Iorga. De asemenea, în cariera sa politică a ajuns deputat. În 1936 este numit membru corespondent al Academiei Române (membru titular din 1965).

Cercetări

Victor Vâlcovici a intreprins o bogată activitate de cercetare. Printre cele mai importante teme studiate se numără:

  • echilibrul unui solid rigid aşezat pe o suprafaţă elastică (1931);
  • mişcarea solidului rigid (1933);
  • caracterul involuntiv al ecuaţiilor mişcărilor relative (1937);
  • mişcarea corpului solid rigid într-un fluid vâscos (1937);
  • teorema generală a mişcării sistemelor (1938);
  • mişcarea cu traiectorii plane (1941);
  • distribuţia axelor principale de inerţie (1944);
  • principiul lui D'Alambert-Lagrange (1945);
  • teoria rachetei (1949);
  • teoria suprafeţelor lui Bernoulli în mişcarea fluidelor barotrope - a stabilit ecuaţiile de mişcare a fluidelor pe aceste suprafeţe şi care îi poartă numele (Suprafeţele "Bernoulli - Vâlcovici");
  • principiul deplasărilor virtuale (1961);
  • axiomele staticii solidului rigid (1962)
  • etc.

Bibliografie

  • Buzatu, Gheorghe, Cheptea, Stela, Cîrstea, Marusia, editori - Pace şi război (1940-1944) Jurnalul Mareşalului Ion Antonescu, volumul I, Casa Editorială Demiurg, Iaşi, 2008
  • Rusu, Dorina N. - Membrii Academiei Române, 1866-1999, Editura Academiei Române, Bucureşti, 1999 ISBN 973-27-06967