Vlad Dragomir Călugărul
de la Enciclopedia României
| Radu Vlad Dragomir Călugărul | ||
 | ||
| Naţionalitate | român | |
| Decedat | octombrie 1521 | |
| Cauză deces | ucis | |
| Ocupaţie | Domnitor al Ţării Româneşti, oct. 1521 | |
| Religie | ortodox | |
| Părinţi | Vlad cel Tânăr | |
Radu Vlad Dragomir Călugărul (m. noiembrie 1521) a fost domnitor al Ţării Româneşti pentru o scurtă perioadă în octombrie 1521. În izvoarele interne este cunoscut sub numele de Radu Călugărul, iar în cele externe drept Dragomir, Vlad sau Vlăduţă. A fost fiul lui Vlad cel Tânăr (1510 - 1512), la rândul său fratele lui Radu cel Mare (1485 - 1508). A fost adversarul lui Neagoe Basarab (1512 - 1521) şi a boierilor Craioveşti, întrucât prin intriga acestora tatăl său a fost decapitat în 1512.
După moartea lui Neagoe (1521), Dragomir s-a socotit îndreptăţit să pretindă tronul ţării, ocupat la acea dată de Teodosie (1521 - 1522). Era susţinut de către boierii buzoieni şi de către alţii boieri, refugiaţi în Moldova. Aceştia s-au aflat la rândul lor în conflict cu Neagoe Basarab, care i-a acuzat de „hiclenie” şi le-a confiscat moşiile.
La 27 septembrie, la Sibiu a ajuns vestea unor tulburări între voievozii din Ţara Românească, drept pentru care au fost luate măsuri sporite de pază la Turnul Roşu şi au fost trimise iscoade. La 11 octombrie cneazul Dimitrie se întorcea cu veşti de peste munţi şi era trimis spre Buda, pentru a-l informa şi pe regele Ludovic al II-lea. Pe 24 octombrie regele, care-l considera pe Teodosie drept domn legal, confirmat de Poartă, a dat ordin transilvănenilor să intervină cu armata în sprijinul tânărului voievod. Între timp, Dragomir s-a îndreptat cu oastea strânsă din răsăritul Munteniei spre Târgovişte, unde i-a surprins nepregătiţi pe Teodosie şi banul Preda Craiovescu. Aceştia au cerut ajutorul lui Mehmed Beg, paşa de Nicopole, dar până la sosirea lui au fost nevoiţi să primească lupta. Dragomir Călugărul a ieşit învingător, iar banul Preda a fost ucis în luptă. După instalarea pe tron, a trimis solii către Poartă şi către voievodul Transilvaniei pentru a cere confirmarea şi respectiv recunoaşterea domniei sale. Sultanul însă i-a pedepsit pe soli prin tăierea nasului.
Mehmed Beg a intervenit cu oastea peste Dunăre relativ repede, întrucât la 14 octombrie la Sibiu ajunsese deja vestea restaurării lui Teodosie şi a uciderii lui Dragomir. Bătălia s-a dat lângă Târgovişte, iar voievodul împreună cu unii boieri au fost prinşi de vii. Despre sfârşitul lui Dragomir Călugărul există două versiuni contradictorii. Într-o scrisoare din 25 octombrie 1521, castelanul de Făgăraş Nicolae Thomory îi comunica vicevoievodului Ştefan Báthory că prizonierii au fost ucişi în Ţara Românească, în timp ce cronica lui Radu Popescu pomeneşte despre trimiterea voievodului peste Dunăre, la Nicopole, unde a fost omorât de către comisul Bădica (văr al lui Neagoe Basarab), cu permisiunea lui Mehmed Beg. Mormântul lui Dragomir Călugărul nu este cunoscut.
Bibliografie
- Stoicescu, Nicolae, Radu de la Afumaţi, Editura Militară, Bucureşti, 1983.