Cecilia Cuţescu-Stork

de la Enciclopedia României

(Redirecționat de la Cecilia Cuţescu-Storck)
Salt la: navigare, căutare
Cecilia Cuţescu-Stork
Replace this image female.png
Născută 14 martie 1879, comuna Câineni judeţul Vâlcea
Decedată 1969, Bucureşti
Ocupaţie artist plastic
Căsătorită cu Frederic Stork

Cecilia Cuţescu-Storck (n. 14 martie 1879, comuna Câineni, judeţul Vâlcea – d. 1969, Bucureşti). Artist plastic, prima femeie profesor universitar în învăţământul de artă din Europa.

Biografie

Fiica unui funcţionar de poştă, a urmat cursurile liceale la „Şcoala Centrală” din Bucureşti şi pictura, ca bursier al statului român, la Academia de Pictură din München, „Damenakademie”, la „Académie Julian” din Paris şi la École des Beaux Arts. În 1909 s-a căsătorit cu sculptorul Frederic Storck, fiul fondatorului şcolii de sculptură din România. Cele două fiice ale cuplului vor deveni, la rândul lor, artiste. A expus la „Salon d’Automne” şi la „Champs de Mars”, din Paris, la Atena, Bruxelles, Amsterdam, Haga, Veneţia, Barcelona, unde a obţinut un „grand prix”, sau Varşovia. A fost desemnată să amenajeze secţia de artă plastică şi decorativă la Expoziţia de la Barcelona. I s-a propus să facă parte din juriul Salonului Oficial din Bucureşti.

A fost prima femeie din România care a realizat pictură murală: holul Băncii Marmorosch-Blank, lucrările numite Industrie, agricultură şi comerţ şi Istoria negoţului român de la Academia de Ştiinţe Economice. A mai pictat sau desenat capete de expresie, portrete sau diverse nuduri.

Din 1916, Cecilia Cuţescu-Stork a funcţionat ca profesoară la Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti, iar în 19371939 a fost preşedinta Sindicatului Artelor Frumoase. A fost unul dintre membrii fondatori ai Asociaţiei pentru Emanciparea Politică şi Civilă a Femeilor din România. Publică volumul de memorii „Fresca unei vieţi” în 1943. Omagiată de Uniunea Artiştilor Plastici, la împlinirea a 90 de ani de viaţă şi 75 de ani de activitate artistică, marea artistă a declarat: „Sunt măgulită când mi se admiră pictura, dar mă simt fericită atunci când am prilejul să constat că ea e admirată drept un produs, o creaţie a artelor româneşti. Atunci ştiu că am făcut ceva pentru patria mea şi mulţumirea îmi dă aripi să încerc mereu alte lucrări”.

Bibliografie

  • George Marcu (coord.), Dicţionarul personalităţilor feminine din România, Editura Meronia, Bucureşti, 2009