George Grămăticescu

George Grămăticescu
Născut		15 iulie 1846, Craiova
Decedat		19 martie 1901
Ocupaţie		militar, general

George Grămăticescu (n. 15 iulie 1846, Craiova, judeţul Dolj - d. 19 martie 1901), general de brigadă.

Biografie

S-a născut la 15 iulie 1846, la Craiova, plasa Jiul de Sus, districtul Dolj.

A urmat Şcoala Militară de Ofiţeri din Bucureşti (1865-1867), Şcoala Politehnică de la Paris şi Şcoala Specială de Artilerie şi Geniu de la Fontainbleau, Franţa.

Grade militare:

• sublocotenent - 1867
• locotenent - 1871
• căpitan - 1875
• maior - 1882
• locotenent-colonel - 1886
• colonel - 1891
• general de brigadă - 1900

Funcţii militare:

• diferite funcţii în Regimentul 1 Artilerie (1867-1870, 1878-1882, 1886), Regimentul 2 Artilerie (1870-1871, 1874-1877,1882-1883), Regimentul 3 Artilerie (1883) şi Regimentul 6 Artilerie (1885-1886)
• director adjunct (1877, 1883, 1884) şi director al Pirotehniei Armatei (1886-1888)
• comandant al Şcolii Speciale de Artilerie (1889-1891)
• şef de stat major al Corpului 3 Armată (1891-1892)
• comandant al Regimentului 2 Artilerie (1892-1894), Regimentului 1 Artilerie Cetate (1894-1895), Regimentului 2 Artilerie Cetate (1895-1896)
• comandant al artileriei Cetăţii Bucureşti (1896-1897), Corpului 1 Armată (1899-1901)
• ajutorul Inspectorului Artileriei (1897-1899)

A participat la Războiul de Independenţă. În cea de a patra bătălie a Plevnei, care va duce la capitularea armatei otomane comandată de Osman-paşa, se vor evidenţia acţiunile bateriilor 2 (căpitan Grămăticescu) din Regimentul 1 Artilerie şi 1 (căpitan Alexandrescu) din Regimentul 3 Artilerie, care la 28 noiembrie/10 decembrie vor executa foc precis asupra flancului drept al Diviziei 1 otomane, angajată în ieşirea din încercuirea Plevnei. În acea zi, bateria 2 (căpitan Grămăticescu) din Regimentul 1 Artilerie, aflată dincolo de râul Vid şi în dreapta podului, într-un interval de numai şase ore, va trage 800 de obuze asupra coloanelor inamice masate în faţa podului, în admiraţia ruşilor care vor striga „Bravo Artileria Română”.

Căpitanul Grămăticescu, căruia i s-au întrerupt studiile la Şcoala Speciala de Artilerie de la Fontainbleau, Franţa, pentru a comanda bateria în război, va ajunge general de brigadă, ajutor al Inspectorului general al artileriei, după ce va comanda succesiv Şcoala Specială de Artilerie şi diferite regimente de artilerie.

A decedat la 19 martie 1901.

Pe 22 martie a fost condus pe ultimul drum de foştii săi colegi artilerişti din Războiul de neatârnare: generalii Mihail Popescu, Panait Warthiade, Alexandru Tell, coloneii Constantin Coandă, Petre Vasiliu-Năsturel, Romulus Boteanu, iar la Cimitirul Bellu, colonelul Gheorghe Ianescu, evocând personalitatea defunctului general, a spus: „Şef consumat, blând şi îngăduitor, el ştia, cu talent deosebit, provoca emulaţiunea subalternilor, a le înălţa sufletul şi întări încrederea în propriile lor acte prin practicarea iniţiativei individuale, susţinută de ochiul său vigilent, deşi în aparenţă indiferent. Grămăticescu fu modelul omului de principii: pururea demn şi integru, pururea tare în convingerile sale, pe care în toate împrejurările le apăra cu lealitatea, francheţea şi bravura soldatului de vocaţiune. ”

Bibliografie

• Predescu, Lucian - Enciclopedia României – Cugetarea – Material românesc. Oameni şi înfăptuiri , Editura Saeculum I.O.&Ed. Vestfala, Bucureşti, 1999 -, p. 372;
• Bichicean, G. - Istoria Şcolii de Aplicaţie pentru Artilerie şi Rachete “Ioan Vodă”, Editura Tribuna, 2000, p 160-161;
• *** Revista Artileriei, aprilie 1901, p. 351-357 ;