Şerban Epure
de la Enciclopedia României
| Şerban Epure | ||
 | ||
| Naţionalitate | român | |
| Născut | 18 februarie 1940, Bucureşti | |
| Ocupaţie | pictor | |
Şerban Epure (n. 18 februarie 1940, Bucureşti) este un pictor autodidact, avangardist, stabilit la New York. Este autorul unui mozaic monumental de 60 m² la Turnu Măgurele şi a unor panouri din Staţiunea balneară Eforie, precum şi al unor schiţe de decor pentru unele balete de avangardă.[1][2] A publicat mai multe articole care au ca subiect legăturile dintre cibernetică şi artă şi a realizat câteva emisiuni radiofonice pe acelaşi subiect. Operele sale artistice sunt expuse în muzee şi colecţii particulare din România, SUA, Franţa, Portugalia, Japonia.
Studiază la Institutul Politehnic din Bucureşti, în cadrul Facultăţii de Electrotehnică şi Telecomunicaţii, între anii 1956-1961. În anul 1961 demisionează de la locul de muncă din cadrul întreprinderii de electronice. În anul 1966 renunţă definitiv la cariera de inginer, se retrage într-un sat de munte, dedicându-se în întregime picturii. Un an mai târziu are prima expoziţie personală, în care expune 100 de picturi, lucrări din perioada retragerii sale. În urma expoziţiei este premiat de Uniunea Artiştilor Plastici din România cu menţiune specială.
După debutul său în lumea artistică, expune în alte 8 expoziţii personale în România, dar şi peste hotare (SUA, Franţa, Italia, Germania, Israel, etc). În cadrul expoziţiilor din afara României, cele mai mari succese le-a avut în cadrul bienalelor tineretului de la Paris din 1971 şi 1973, precum şi în cadrul festivalelor de la Edinburgh, din 1971 şi cel de la Bordeaux, din 1973.
În luna martie a anului 1980, părăseşte definit România, stabilindu-se la New York, în baza unui permis de şedere, pentru "calităţi excepţionale în domeniul artei".[3] Aici studiază în cadrul Şcolii de Arte Vizuale.
Conform propriilor cuvinte, Şerban Epure, este un artist în căutarea "elanului spiritual al Omului care trăieşte într-o lume obsedată şi mutilată de materialism".[1] Tot el descrie şi idealul său artistic, şi anume, acela de "a exprima puritatea luminii, necontenită strădanie a materiei de a se purifica şi de a ajunge la lumină".[1]
Note
- ↑ 1,0 1,1 1,2 Dan Grigorescu, p. 214
- ↑ Artişti români în Occident, p. 73
- ↑ Artişti români în Occident, p. 73
Bibliografie
- Dan Grigorescu - Dicţionarul Avangardelor, Editura Enciclopedică 2003
- Ionel Jianu, Ionel Jianu, Gabriela Carp, Ana Maria Covrig, Lionel Scânteie - Artişti români în Occident: antologia, Institutul Naţional pentru Memoria Exilului Românesc, 2005: ISBN 9738131383, ISBN 9789738131385