Constantin A. Creţulescu
de la Enciclopedia României
Constantin A. Creţulescu | ||
Născut | 22 mai 1809, Bucureşti | |
Decedat | 21 martie 1884, Bucureşti | |
Ocupaţie | om politic, jurist | |
Membru de onoare al Academiei Române | ||
Ales | 10 septembrie 1871 | |
Preşedintele Consiliului de Miniştri | ||
Mandat 1 martie 1867 - 4 august 1867 | ||
Partide | Partidul Naţional Liberal (1875 - 1884) | |
Părinţi | Alexandru Creţulescu Anica Câmpineanu |
Constantin A. Creţulescu (n. 22 mai 1809, Bucureşti - d. 21 martie 1884, Bucureşti), om politic român, jurist, prim-ministru al României, membru de onoare al Academiei Române. Pe scena politică a jucat un rol minor, remarcându-se doar perioada ministeriatului său.
Biografie
Constantin A. Creţulescu era fiul logofătului Alexandru Creţulescu şi al Anicăi Câmpineanu. După ce urmează cursurile Şcolii greceşti din Bucureşti, tânărul Constantin se înscrie în armată şi obţine gradul de maior în 1832. După această experienţă, decide să-şi continue studiile la Paris, obţinând bacalaureatul în litere şi licenţa în drept.
Când revine în ţară, Creţulescu este numit prefect de Brăila (1840), apoi este numit procuror la Curtea de Casaţie, renunţând în acelaşi timp la cariera militară. După o scurtă perioadă în care practică avocatura, Creţulescu se implică activ în mişcarea revoluţionară de la 1848 şi este numit preşedinte al Sfatului administrativ de la Bucureşti. După înfrângerea revoluţiei, decide să plece în exil, călătoreşte în Italia, Anglia şi Franţa, unde îşi completează studiile în filosofie, fiind totodată redactor la revista „Concordia”, unde pledează pentru cauza naţională a românilor.
Revenit în ţară, Creţulescu se implică în activităţile unioniste şi este numit preşedinte al Comitetului Unirii de la Bucureşti (1857). În acelaşi timp, este ales deputat şi secretar în Divanul ad-hoc şi membru al Adunării Elective din Ţara Românească. Din această ultimă poziţie, politicianul îl susţine la domnie pe Alexandru Ioan Cuza, contribuind astfel la Unirea Principatelor Române .A fost unul dintre conducătorii mişcării unioniste înainte de Mica Unire din 1859.
Deşi în perioada domniei lui Cuza, Creţulescu este pentru scurt timp preşedinte al Consiliului de miniştri din Muntenia (27 martie - 6 septembrie 1859), acesta se va îndepărta treptat de domnitor şi va activa în „monstruoasa coaliţie”, contribuind la abdicarea lui Cuza. După aducerea pe tron a lui Carol I, va fi desemnat să conducă Guvernul României, între 1 martie 1867 - 4 august 1867.
Din 10 septembrie 1871 este ales membru de onoare al acestui for cultural şi ştiinţific. Spre sfârşitul vieţii, participă la formarea Partidului Naţional Liberal, pe care îl reprezintă ca senator în Reprezentanţa Naţională, timp de mai multe legislaturi. Constantin A. Creţulescu se stinge din viaţă pe 21 martie 1884, la vârsta de 75 de ani.
Activitatea politică
Activitate | Mandat |
---|---|
Deputat | 1871 |
Senator | 1866 |
Preşedintele Consiliului de Miniştri | 1 martie 1867 - 4 august 1867 |
Ministrul Justiţiei | 1 martie 1867 - 4 august 1867 |
Opere
- Sumariu al istoriei culturii, 1863
- Despre mărimea naţiunilor, 1863
Bibliografie
- ADAMSCU, Gheorghe; CANDREA, Aurel I. - Dicţionarul enciclopedic ilustrat "Cartea Românească", Editura "Cartea Românească", Bucureşti, [1931], p. 1715
- NEAGOE, Stelian Oameni politici români, Editura Machiavelli, Bucureşti, 2007, pp.208-210 ISBN 973-99321-7-7
- NICOLESCU, Nicolae C., Şefii de stat şi de guvern ai României (1859 - 2003), Editura Meronia, Bucureşti, 2003, pp.160-161 ISBN 973-8200-49-0