Ioan Sârbu
de la Enciclopedia României
Ioan Sârbu | ||
Naţionalitate | român | |
Născut | 19 februarie 1865, Eftimie Murgu, judeţul Caraş-Severin | |
Decedat | 15 mai 1922, Eftimie Murgu, judeţul Caraş-Severin | |
Ocupaţie | preot, istoric | |
Părinţi | Iacob Sârbu ? |
Ioan Sârbu (n. 19 februarie 1865, Rudăria - azi Eftimie Murgu, judeţul Caraş-Severin - d. 15 mai 1922, Rudăria, judeţul Caraş-Severin) a fost preot şi istoric.
Originea şi familia
S-a născut în familia preotului Iacob Sârbu.
Studiile
A studiat la Caransebeş, Debreţin, Bratislava şi Braşov.
A început studiile universitare la Jena şi le-a terminat la Viena. Teza lui de doctorat, din anul 1899, a avut ca subiect relaţiile externe ale lui Matei Basarab.
Activitatea
Şi-a propus să realizeze cea mai vastă monografie despre Mihai Viteazul. Primul volum a apărut în anul 1904, la Bucureşti, şi era intitulat Istoria lui Mihai-Vodă Viteazul, Domnul Ţării Româneşti, cuprinzând aspecte din viaţa de până în anul 1598 a voievodului.
În anul 1905 a primit din partea Academiei Române marele premiu Năsturel, pentru monografia despre Mihai Viteazul.
În anul 1907 a apărut partea I din volumul al II-lea al monografiei despre Mihai Viteazul, cuprinzând istoria anilor 1598-1599. Restul monografiei nu a mai apărut niciodată.
Pentru că nu a primit un post de profesor la Universitatea din Bucureşti, a refuzat postul care i s-a oferit la Universitatea din Iaşi şi s-a retras la Rudăria, satul natal, unde a devenit preot în locul tatălui său.
Aici s-a implicat în luptele politice, participând drept candidat al cercului electoral Caransebeş.
Moartea
A murit la 15 mai 1922 în satul natal.
Bibliografie
- Anuarul Institutului de Istorie Naţională, nr. 1, 1921-1922, Cluj-Napoca, Institutul de Arte Grafice "Ardealul", 1922