Nadăş

Satul Nadăş Oraşul Recaş Judeţul Timiş (TM)

Amplasarea localităţii în judeţul Timiş
{{#widget:Google Maps		key=ABQIAAAAubT5hmjIEJVm4ezAge_VDBQ6KgpyKF-ggUCpfxt_mrdM95NpjRTaASYGNAu0W2ZjxaTGrwQ2kLUq0w	lat=45.935871	lng=24.960938	zoom=5	smallzoomcontrol=yes	width=230	height=210}}

Atestare	1247
Populaţie	8 locuitori (2011)
Cod poştal	307344

Index sate în judeţul Timiş
Sate în judeţul Timiş

Index sate în România
Sate în România

Împărţirea administrativ-teritorială a României

Nadăş este un sat în judeţul Timiş. Din punct de vedere administrativ face parte din oraşul Recaş. A fost depopulat complet în anii '90. În ultimii ani a început să se repopuleze astfel că în 2011 avea 8 locuitori stabili.

Localizare

Satul se situează în zona de nord-est a judeţului Timiş, la circa 16 km nord de oraşul Recaş şi circa 40 km nord-est de municipiul Timişoara, într-o zonă deluroasă relativ izolată (Dealurile Lipovei). Se învecinează la nord cu Buzad, la est cu Hodoş, la sud cu Stanciova, la sud-vest cu Herneacova şi la vest cu Sălciua Nouă.

Istorie

Nadăşul are o vechime de cel puţin 750 de ani. El a fost pentru prima dată menţionat documentar în documente maghiare din secolul XIII, mai precis în diplome de proprietate din anii 1247 şi 1256. Atunci se numea Nadasd şi aparţinea de Cenad. Satul are continuitate de-a lungul evului mediu, până în perioada ocupaţiei otomane a Banatului. În 1471 existau trei localităţi cu numele de Nadăş în zona actualei vetre a satului. Apoi a urmat perioada otomană care nu a lăsat până acum dovezi despre existenţa şi continuitatea satului. După cucerirea Banatului de către austrieci, Nadăşul apare din nou locuit. Conform conscripţiei administraţiei habsburgice din 1717, avea 17 case şi era locuit. Pe harta contelui Mercy din 1723-1725, apare cu numele Buboki-Natasch. Harta militară de la 1761 arată satul Dubski Nadosch, aparţinător districtului Lipova.

Până la începutul secolului XIX, satul a fost româno-sârbesc. Românii şi sârbii au construit împreună o biserică ortodoxă de lemn în secolul XVIII. Începând cu 1804, la Nadăş sunt aduşi colonişti maghiari din zona Seghedinului. Ei se stabilesc definitiv şi îşi construiesc o capelă romano-catolică. Nadăşul a devenit astfel un sat româno-sârbo-maghiar. Cu timpul sârbii au plecat, iar românii au devenit net majoritari. Biserica din lemn a fost dărâmată în 1897 pentru a face loc bisericii de piatră, cu hramul „Sfântul Mucenic Gheorghe”. După acel de-Al Doilea Război Mondial populaţia a început să scadă constant, întrucât tinerii s-a mutat la oraşele din apropiere. Izolarea şi starea precară a reţelelor edilitare elementare au determinat completa depopulare. Anii '90 au găsit Nadăşul complet părăsit.

Demografie

<lines size=460x160 title="Evoluţia populaţiei în perioada 1880 - 2011" ymin=0 ymax=800 colors=003153,F5B800,BFFF00,C0C0C0 xlabel ylabel=4 grid=xy legend>

,total,români,maghiari,alte etnii

1880,582,416,109,57 1890,658,435,148,75 1910,740,504,176,60 1930,659,492,143,24 1941,674,527,122,25 1966,312,295,11,6 1977,42,40,2,0 1992,0,0,0,0 2002,0,0,0,0 2011,8,0,0,0 </lines>

Sat extrem de mic, Nadăşul a avut cei mai mulţi locuitori în 1910, când număra 740 de suflete. Din punct de vedere etnic, în ultimul secol el a avut un caracter preponderent românesc. Pe lângă români au trăit aici şi maghiari, însă ei nu au depăşit circa un sfert din populaţie. Sârbii, deşi mai numeroşi în trecut, nu mai erau decât câţiva. După al doilea război mondial, Nadăşul a cunoscut un puternic declin. La recensămintele din 1992 şi din 2002, nu a fost înregistrat niciun locuitor. În ultimii ani, pe fondul dezvoltării economice şi edilitare, au apărut premisele unei noi dezvoltări, întrucât s-au construit case de vacanţă. La recensământul din 2011 au fost înregistraţi 8 locuitori stabili.

Galerie foto

• 

  Biserica ortodoxă, în ruină

• 

  Biserica ortodoxă

• 

  Ruinele bisericii catolice

Bibliografie

• Creţan, Remus, Dicţionar toponimic şi geografico-istoric al localităţilor din judeţul Timiş, Editura Universităţii de Vest, Timişoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8

Legături externe

• Trifan, Nicoleta, Sate pierdute, sate uitate, Fruncea, 20 iunie 2008, Timişoara