Octavian Smigelschi

de la Enciclopedia României

Salt la: navigare, căutare
Octavian Smigelschi
SmilgeschiOctavian.jpg
Autoportret - Octavian Smigelschi
Alte nume Smigelschi Oktáv
Născut 21 martie 1866, Ludoş, judeţul Sibiu
Decedat 10 noiembrie 1912, Budapesta
Ocupaţie pictor, grafician

Octavian Smigelschi, cunoscut şi ca Smigelschi Oktáv, (n. 21 martie 1866, Ludoş, judeţul Sibiu - d. 10 noiembrie 1912, Budapesta) a fost un pictor şi grafician român. A studiat la Sibiu şi la Budapesta, completându-şi studiile prin numeroase călătorii peste hotare. Între 18901891 a activat ca profesor de desen la Schemnitz (azi Banská Štiavnica). Atras îndeosebi de pictură murală, în anul 1904 a întreprins o călătorie de studii la monumentele de artă veche din Ţara Românească, Moldova şi Bucovina, de la care s-a inspirat în executarea picturilor din numeroase biserici transilvănene (Catedrala mitropolitană din Sibiu). Ca pictor de şevalet a lucrat portrete şi chipuri de ţărani, surprinse în mediul lor obişnuit.

Date biografice

Mihail Smigelschi(Astra)

Octavian Smigelschi s-a născut în 21 martie 1866 în Ludoşul-Mare, fiind fiul lui Mihail Smigelschi, descendent al unei familii nobile poloneze[1] şi a Anei Sebastian, aromâncă. Din această relaţie s-au născut încă trei băieţi Victor, Vasile şi Cornel. Mihail Smigelschi s-a refugiat în Ardeal în 1850 din cauza evenimentelor revoluţionare din 1848-1849 şi a fost întâlnit ca notar comunal în mai multe sate din jurul Sibiului printre care se poate enumera Bungardul şi Racoviţa, stabilindu-se mai apoi în Ludoş. A făcut şcoala primară în particular, acasă, după care a urmat cursurile liceale la şcoala de stat maghiară din Sibiu, pe care a absolvit-o în 1884 cu "foarte bine", chiar dacă unele surse menţionează că "...era absorbit de pasiunile sale: lectura, muzica şi desenul"[2].

Paralel cu liceul, urmează cursurile maestrului Carl Dörschlag, pictor din Hohenluckow - Germania care remarca în însemnările sale că "...în anii optzeci pare a fi bântuit aci (Sibiu) bacilul picturii"[3]. Obţine o bursă de stat la Şcoala de profesori de desen din Budapesta între anii 1884-1889, unde sub îndrumarea maestrului Bartolomei Székely şi a prieteniei cu Robert Wellmann, Fritz Schullerus şi Arthur Coulin, îsi desăvârşeşte studiile devenind profesor de desen. În anul 1887 se publică în revista "Familia" un articol despre Octavian Smigelschi în care se menţionează că a fost primit la şcoala din Budapesta:

Pictură, Cornel Smigelschi (Astra)
„...două din cele cinci premii anunţate, şi anume unul pentru un portret în uleiu, reprezentând pe un român, şi altul pentru o compoziţie a sa, ce reprezintă un perete spaniol în stil japonez”
(Revista "Familia", anul XXIIL-1887, nr.49 din 6/18 Dec., pag.586)

În anul 1887 împreună cu Ştefan Gróh, Robert Wellmann şi Fritz Schullerus vizitează Münchenul unde este impresionat de lucrările lui Arnold Böcklin[4]. Înţelegând importanţa călătoriilor de studii în oraşele europene ce erau adevărate centre de artă în comparaţie cu apatia provincială sibiană, Octavian Smigelschi începe să studieze pictura bisericească şi ca urmare execută numeroase icoane şi iconostase câştigând astfel mijloace băneşti necesare scopurilor sale. Au rămas drept mărturie acestei perioade din viaţa pictorului lucrări în diferite biserici din comunele transilvănene: Racoviţa, Sâncel, Ilva Mare, Măgura Ilvei, Romos, Rodna şi Poiana Ilvei[5], Mihalţ, Vereşmort şi Timişoara Fabrică. În anii 1890-1891 vizitează Viena, revine la München după care vizitează Dresda fiind profesor de desen în Banská Štiavnica (Şemniţ). În anul 1892 este profesor de desen la liceul de stat din Dumbrăveni, fiind prezent în Sibiu şi făcând numeroase schiţe ca-n vremurile studenţiei prin satele din jur: Racoviţa, Câlnic, Tălmăcel, Sibiu şi Gârbova. Multe din aceste schiţe, fiind datate în 1886, sunt păstrate în prezent la muzeul Astra.

În perioada 1898-1899 studiază la Veneţia, Ravenna şi Florenţa pentru ca în anul 1904 să studieze picturile bisericeşti din:

Începând din anul 1890, Octavian Smigelschi a făcut o serie de expoziţii împreună cu Schullerus şi Wellmann, unde a prezentat peisaje în acuarelă[6] ce au avut parte de o critică elogioasă, care le apropia de operele lui Hildebrandt sau Werner[7].

Răstignirea, studiu (Astra)

În 30 august 1903, Octavian Smigelschi deschide expoziţia de artă religioasă din Blaj, moment în care intră în atenţia autorităţilor bisericeşti. La această expoziţie, pictorul expune planul şi cartoanele ce reprezentau proiectul de zugrăvire a catedralei unite din Blaj. Cu această ocazie publicul român a fost pus pentru prima oară în situaţia de a alege şi "...aprecia în mod nemijlocit un astfel de decor"[8][9]. În 14 octombrie 1903, participă la expoziţia de la Sibiu din sala Thalia, prezentând în plus faţă de cea de la Blaj peste 70 de lucrări în ulei, tempera, acuarelă precum şi desene cu caracter profan[10]. Succesul expoziţiei a fost marcat în presa vremii de către ziare ardelene[11], bucureştene[12] şi maghiare din Budapesta.

În 21 octombrie 1903, înSiebenbürgisch-Deutsches Tageblatt din Sibiu, Ştefan Gróh, profesor la "Şcoala de arte industriale" şi la "Şcoala pregătitoare a profesorilor de desen" din Budapesta precum şi membru al Comisiei Monumentelor Istorice maghiare, face o dare de seamă elogioasă la expoziţia sibiană. Fiind o personalitate influentă, acesta-l va ajuta pe Smigeslchi să-si deschidă expoziţii la Budapesta, cum a fost cea din 5 decembrie 1903. Aprecierea criticilor se regăsesc din nou în presa vremii[13][14], Octavian Smigelschi fiind comparat cu celebrul pictor maghiar Carol Lotz[15]. De menţionat că această expoziţie a fost urmărită şi de Adalbert Berzeviczy, ministrul al Cultelor şi Instrucţiunii.

În 30 noiembrie 1903, Conchistorul Arhidiecezan din Sibiu publica anunţul concursului de executare a picturilor catedralei din Sibiu[16]. La acest anunţ s-au prezentat încă 14 concurenţi dintre care, comisia formată din G. D. Mirea, directorul Şcolii de Bele-Arte din Bucureşti, arhitectul Mincu şi pictorul braşovean Friedrich Mieß, a ales trei persoane printre care şi O. Smigelschi. În 1904 apare o cronică a operei sale în revista Müvészet completată cu cinci reproduceri[17], fapt ce creşte notorietatea lui Smigelschi peste hotare în acelaşi timp cu apariţia în ţară a unui articol semnat de Octavian Goga din "Luceafărul"[18].

Proiectul pentru catedrala ortodoxă din Sibiu

În 12/25 aprilie 1904 i se repartizează comanda de zugrăvire a catedralei ortodoxe din Sibiu, în urma executării unei lucrări de probă comandate: un iconostas şi un înger în cupolă. Rezultatul lucrării de probă a fost unul sever care a dus la ambiţionarea pictorului în realizarea unei opere monumentale în catedrala sibiană "după care poate fi apreciat fără rezerve"[19].

„Juriul apreciază bine compoziţiunea generală a lui Smigelschi, dar detaliul de execuţiune (Sf.Fecioară) a fost găsit atât de inferior, încât inspira temeri pentru buna execuţiune a întregii lucrări”
(I. Puşcariu, E. Miron Cristea şi M. Voileanu, Biserica Catedrală dela Mitropolia ortodoxă din Sibiu, Sibiu, 1908)

Onorariul primit de către Smigelschi pentru executarea iconostasului, cupolei şi pandativelor a fost de 32.000 de coroane[20]. Întreaga lucrare a catedralei cuprindea de fapt şi întreg interiorul, executarea lor fiind întreruptă din cauza lipsei mijloacelor financiare. Din cauza trenării comenzilor la catedrala sibiană precum şi a celei din Blaj, O. Smigelschi a executat picturile din biserica ortodoxă române din Ciacova (1907, unde a făcut o copie la scară redusă a cartoanelor sibiene) şi Rădeşti (1909, cu o concepţie novatoare). Se pensionează în anul 1911, părăsind catedra de desen al liceului şi moare în 10 noiembrie 1912 datorită unui atac de cord. O expoziţie retrospectivă este deschisă în octombrie 1913 la:

„... palatul de Bele-Arte din Budapesta - alături de expoziţia postumă a prietenului său A.Coulin - şi în care au figurat aproape toate lucrările lui, tablouri, desene şi studii[21], a avut numai un succes relativ,redus la elogiile criticii [22].”

În prezent Muzeul Brukenthal expune, datorită Astra, majoritatea tablourilor şi cartoanelor lui O.Smigelschi.

Galerie

Legături externe

Note

  1. N.Iorga, Neamul românesc în Ardeal şi Ţara Ungurească, Bucureşti 1906, vol I, pag.165.
  2. V. Vătăşianu, Pictorul Octavian Smigelschi, Sibiu, 1936,p.5.
  3. V.Roth, Karl Dörschlag, rev. "Die Karpathen", anul II.-1908, p.85.
  4. V. Roth, Fritz Schullerus, revista "Die Karpathen", anul II.-1908, pag.203.
  5. Em.Bucuţa, Pe urmele lui Smigelschi, în revista Gând românesc, anul III., 1935, nr.10, p.472...
  6. Conform informaţiilor pe care doamna Smigelschi i le-a furnizat lui V. Vătăşianu, menţionate în V. Vâtăşianu, Pictorul OctavOctavian Smigelschi, 1936, p.9
  7. Recenzia Siebenbürgisch-Deutsches Tageblatt, 1890, nr.2-4 oct., reprodusă parţial în "Familia", anul XXVL-1980, nr.40. 7/19 oct., pag.482.
  8. V. Vătăşianu, Pictorul..., p.10
  9. Ziarul Unirea, XIII-1903, nr.36, 5 septembrie, p.357; Ziarul Drapelul, 1903, 30 august
  10. Vezi catalogul expoziţiei: Smigelschi's Kunst-Ausstellung, Gesellschaftshaus, Sibiu, 1903
  11. Tribuna Poporului, Arad, anul VII-1903, 14/26 octombrie.
  12. Vremea, 1 noiembrie 1903.
  13. Budapesti Hirlap, 5 decembrie 1903.
  14. Uj idök, anul IX, nr.52, 20 decembrie 1903.
  15. Független Magyarország, 5 decembrie 1903.
  16. Vezi I. Puşcariu, E. Miron Cristea şi M. Voileanu, Biserica dela Mitropolia ortodoxă română din Sibiu, Sibiu, 1908
  17. Müvészet, anul III-1904, pag.54-55.
  18. Luceafărul, nr.24, 15 decembrie 1903
  19. V. Vătăşianu, Pictorul ..., Sibiu, 1936, p.12.
  20. Raportul Sinodului arhidiecezan, nr.3243, ep.2IV, 1905.
  21. Vezi catalogul:Coulin Artur, Löschinger Hugo, Papp Bertalan és Smigelschi Oktáv, Budapesta 1913.
  22. Neamul românesc literar, nr.43/44 din 15 noiembrie 1912.
    Unirea, 1912, nr.120.
    Luceafărul, 1912, nr.31, pag.706.
    Déva és Vidéke, 7 dec 1912.
    Budapesti Hirlap, 4 mar 1913.
    Az Ujság, 2 oct 1913.

Bibliografie

  • Virgil Vătăşianu, Pictorul Octavian Smigelschi, Krafft & Drotleff S.A., Sibiu, 1936.
  • Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964.