Poporanism

Poporanismul a fost o mişcare politică-ideologică de inspiraţie rusească, teoretizată la noi de avocatul şi jurnalistul Constantin Stere, în spiritul narodnicismului rusesc şi a curentelor tradiţionaliste care au debutat cu junimismul anilor 1860 şi sămănătorismul lui Nicolae Iorga. Poporanismul venea ca o manifestare reacţionară contra dezvoltării capitalismului în ţara noastră şi considera că dezvoltarea capitalistă este doar un fenomen întâmplător, care poate fi ocolit.

Stere a construit o ideologie în jurul conceptului de unicitate a civilizaţiei rurale româneşti, pe care o exaltă şi o consideră autentică, organică, în opoziţie cu civilizaţia urbană considerată a fi străină de realitatea românească, fiind o civilizaţie de import, deci neorganică. Stere argumentează că singura formă socială şi politică viabilă în România sfârşitului de secol XIX nu putea fi decât viaţa rurală, în care ţăranul şi satul tradiţional trebuiau să fie actorii principali ai dezvoltării.

Poporanismul considera că mizeria maselor ţărăneşti nu se datorează efectelor devastatoare ale capitalismului asupra modului de viaţă arhaic, ci inculturii şi superstiţiilor acestora. De aici ideea "misiunii sfinte" a intelectualilor pentru a ridica poporul la lumină.

În literatură, teoreticianul poporanismului a fost Garabet Ibrăileanu. El a dezvoltat partea de critică socială antifeudală şi anticapitalistă a poporanismului, a reţinut ideea interesului şi compasiunii pentru viaţa ţărănimii, militând totodată pentru veridicitatea realităţii în artă, pentru o literatură realistă, inspirată din realităţile naţionale.

Bibliografie

• Academia Republicii Populare Române, Dicţionar Enciclopedic Român, Editura Politică, Bucureşti, 1962-1964